Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag6

    1 2 3 4 5 6

Când singur sunt - Ruse Florian

Singurătatea lesne-mi port
când o-mpart doar cu mine,
dar vai, ucide s-o suport
când singur sunt cu tine!


Aviz "moralistilor" - Ruse Florian

Spui că sinele-ți călești,
când, de fapt, te bălăcești... -

Ai grijă cum altoiești,
sufletul să nu-ți ciuntești!


Haiku. Merii înghețați - Ruse Florian

eden jalnic nud -
canci frunze în dotare
merii înghețați


Impas în pustiu - Ruse Florian

Cum simpla-ți bunătate care
știa, atât de bine, să mă-mbune, 
și-acum mi-aduce alinare
c-o neverosimilă-adeziune, 
cum scumpa-ți voioșie care, 
ades, mă-nvoioșa, 
încă nu are-asemănare
în a mă-nduioșa, 
cum încă dulci trăiri pe care
le-am ajutat să ți se-ntâmple, 
neîmpăcate și șopotitoare, 
îmi tot rătăcesc între tâmple, 
cum, mai mereu, prin jurul meu, mă bucur, 
când regăsesc vreun pic din ceea ce mi-ai fost, 

ce sens ar avea, alt suflet, să tulbur
cu-aburii ideii de-a ne clădi un rost?


Diferența dintre filozof și poliglot - Ruse Florian

Când la vreunul, azi, admiri idiot
în atâtea limbi, de sus, cum tace,
că-i prea filozof sau mut poliglot
diferențe mari chiar nu poți face.


Curiozități bolnave - Ruse Florian

Există o mai bună glumă a cunoașterii
decât cea de-a îl ridiculuiza pe curios în mod fatal, 
iluzionându-l că experimentarea sinuciderii
ar avea un rol autodidactic epocal?


Haiku. De Florii - Ruse Florian

Ziua de Florii -
Pisc, mormânt, pământ de flori
Bulbi de trandafiri


Nebunia generală - Ruse Florian

Se zice că peștele de la cap se împute…
(Ȋnțeleaptă vorbă, înclin chiar să-i dau dreptate!) -
Ce te faci însă când, deși ales democratic, capul nu are cap?
Unde să mai arăți atunci cu degetul?

Nu-mi vine în minte, acum, decât un banal exemplu din fotbal
(poate ar fi fost mai nimerit unul din tenis…, însă asta e):
o echipă, când se vede net depășită valoric,
începe, cu conștiinciozitate, să dea la gioale.
Şi dă și dă, până încep să trosnească oasele,
să sară sângele peste tot și, colac peste pupăză,
arbitrul, prelucrat cu mare grijă încă dinaintea meciului,
mai și face nonșalant pe orbul.

La un moment dat, se aude trosnind o vertebră a parlamentului. 
Verdictul doctorului - paralizie!

Curând, anumite partidele intră și ele în colaps. 
Deja pe-acolo s-a instaurat tăcerea!
Se tace, pentru că cei mai vocali jucători ai lor
au fost puși frumușel pe bară (sau mai bine zis după bare). -
"O meritau" zice cu fermitate arbitrul.

Deja nu se mai aude decât o frică tăcută… și, din când în când,
fluierul arbitrului cu acel "Ciocu Mic" amenințător.

Nebunia s-a generalizat!
La televizor vezi frică.
La biserică vezi frică.
Căci da! S-a ajuns din păcate până acolo.

S-a întors istoria, ce mai!
Scapă cine poate!


Între o victimă și un kamikaze religios - Ruse Florian

Chiar ai paria cu viața
pe viața de apoi?
Frumos, dar nu te curăța
mizând mai mult pe noi!


Șlefuitorului - Ruse Florian

Șlefuiește-atât cât crezi,
precum apele în roci,
dar ai grijă ca,-ntr-o zi,
sufletul să nu ți-l toci!


Procentele ne omoară - Ruse Florian

E poate de-nțeles, mândria de a publica,
dar ustură s-o vezi excesiv stătută
la cei ce tot scriu cărți ne prea părând a-i încurca
c-ar merita citiți de zero la sută…


Mică ironie semantică - Ruse Florian

Nu-i oare-ușor ironic să socoți că-i unic
ceva ce nu se lasă, perfect, duplicat, 
fără credința că există lucruri, practic, 
ce nu-s imposibil, complet, de replicat?


Reflecții infantile 2 - Ruse Florian

O fi exclus vreun eu ce există 
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu e acel eu există?

Poate fi ceva care există
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu-i acel ceva există?

Orișice ceva, cumva, există
dacă
și numai 
dacă
tot ce nu-i acel ceva există?


Regăsire 4 - Ruse Florian

Salut bătrâne! Mai trăiești?
Cum e la tine-n astă seară?
Primavară, te pomenești?
Ori vreo banală zi de vară?

Pare c-am dat-o bine-n bară 
și c-ai ajuns să mă detești...
(Tăcerea-ți, știi? Mă cam omoară.)
Sau poate tu, numai glumești?

Într-un fel îți dau dreptate 
că persiști a te-arăta absent…
(De-aproape-o eternitate
chiar așa... niciun eveniment?)

Ei bine-amice, din păcate, 
întocmai lucrurile-au stat:
Nimic de mare-nsemnătate, 
de-o vreme, nu m-a prea marcat!

Totuși astăzi sunt pe punctul
de a termina ce-am început, 
atunci, pe-nserat, când primul
dintre stihuri ți l-ai conceput.

Probabil recunoști că ăsta-i
un bun motiv de-a celebra
că niciodat' n-abandonat-ai
acest mijloc de-a te distra.

Hm.Te-ai fi gândit vreodată
că o s-ajungi a scrie versuri?
Când urât-ai școala toată
soiul acesta de finețuri?

S-au strâns suficiente,-aș spune, 
cât să-ncapă într-o carte
prinsă-n coperți nici prea grăsune, 
dar nici prea atrofiate.

Stai calm... Nu îmi fac iluzii!
Știu că aici se-ncheie dansul...
(Cei ce se rup în poezii, 
rar țin cu lumea asta pasul.)

De dragul imposibilului, 
cred totuși că voi încerca, 
să bat la poarta norocului, 
cătând cumva a publica.

Băi, ia stai! Ce e cu tine?
Cum de încă n-ai nimic de spus?
Chiar mă-ngrijorezi... Ți-e bine?
Omule, tu-ntradevăr te-ai dus?

Sau poate c-oi fi realizat, 
ce-oribil sună narcisist, 
chipul în care te-am abordat -
și-ai consultat vreun specialist?

În sfârșit...somnul m-apasă…
Prietene, fii bun...mă lasă!






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2021 Ruse Florian / All Rights Reserved.