Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag5

    1 2 3 4 5 6

România azi (cu ocazia celebrei OUG 13 din 2017)

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată!" -
(o tot spun, subliminal, partizani în Piaţă).
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată! -
Orice vină-a dumnealor, brusc, amnistiată!"
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Nu pare că, vreodată, ne vom mai reveni!
"Răspunderea magistraţilor trebuie blocată!
Râca unui șef de stat, total, graţiată!"
Te uiţi cum merge treaba și-ţi vine-a-nnebuni!

Încă puţin și-i vremea din ţară-a o roi!


Arta de a vorbi vs. arta de a tăcea

Prezența ei era o bucurie,
ce-ntotdeauna sufletu-mi înmiresma, 
indiferent prin care murdărie,
acesta, pân-a o vedea, se zbuciuma.
Vorbirea ei era o simfonie,
ce echilibrul, mai mereu, îmi clătina,
cu tonuri parcă destinate mie
și cu idei la care mintea-mi rezona.
Ochii ei erau precum un cer senin,
la care-n van cătam a rămâne rece, 
spăimântat ca-ntâmplător să nu devin
cel ce fulgere-n privire i-ar aduce.

(Totuși, câte-odat-ai fi complet nebun
să-i spui vreunei minuni cât ți-e de dragă; 
deci, te poticnești în gându-ți "oportun":
"Șșșt, bolovane... c-aici nu prea-i de șagă!")

Acum, deși viața ne-a tot depărtat, 
iar chipu-i abia-mi mai vine-n amintire, 
suspin, când și când, adânc înduioșat
de cum poate sfârși o-ntâie iubire.


Cioc, cioc

Cioc, cioc, nesfârșit
Ciocănitoarea sapă
amintiri de tei

Toamna cerci leacuri băbeşti
Nici chip de noi remedii


Simpla deducție

Oare acea tulburătoare presimțire...
numai pe mine să mă fi-ncercat, 
captivă în întâia noastră amintire
rămasă din trecutu-ndepărtat?
Unii, probabil, i-ar fi spus destin, 
alții, ceva mai filozofi, pură-ntâmplare;
eu încă nu-mi explic cum, din senin, 
situația a devenit fără scăpare.

(Foarte-ncordat tot admiram nuanța cu care propriu-mi suflet mi te contura;
băftosu,-ntrevăzându-ți importanța, găsise astfel modul de-a mă-nflăcara.)

Nu știu ție-n ce măsură ți s-or fi-ntâmplat
trăiri aidoma pân' spre-asfințit,
însă prea târziu, nestrămutată, c-ai plecat,
cam neagă c-o luasem pe-un drum greșit.


Legat de rarităţi...

Oare-acel gen de-ntâmplări
în stare viaţ-a-ţi preschimba,
or avea fraţi sau surori
ce însăși moartea-ţi pot schimba?


Tanka. O voce

un puști ofticat 
pleacă din joc cu mingea
e a mea o iau

o voce pe la palat
mai lăsați justiția


Erodare de duzină

Cum ziua când ea nu râdea
era o zi zdrobită, 
mereu atent, el, născocea
vreo poznă nimerită.
Iar când părea că ea vedea
lumea-n tonuri obtuze, 
el, delicat, le înflorea,
așa... să o amuze.
Cam astfel fost-a la-nceput
și-un timp după aceea, 
ridicolul s-a-ntrețesut
totuși cu odiseea.
Odată chiar, când își murea: 
"Gluma prea s-a îngroșat!", 
trist, o surprinse cum gândea:
"Hazul s-a cam terminat…"


    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2024 Ruse Florian / All Rights Reserved.