Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag3

    1 2 3 4 5 6

Speranța unui tată - Ruse Florian

"Adeseori gunoiul de a fi uman
din excesivă inumanitate, 
e mai curat decât a nu fi inuman
din prea abundentă umanitate."

Cam așa îi sugera, cândva, un tată, 
propriului copil, o cale de-a fi om -
pedepsindu-l! ("O să înțelegi odată
pentru ce am fost, din când în când, neom.")


Simplă formare de planuri paralele - Ruse Florian

Planul planurilor tale de viitor
și planul planurilor mele de trecut, 
ce-o dungă de prezent formau la început, 
se pare c-au pățit ceva sfâșietor:
s-au răsucit cumva în spațiul existent, 
până când, paralele, s-au îmbrățișat
(pentru o clipă), și-apoi viața, virulent, 
c-un strat din ce în ce mai gros le-a depărtat...


O formulă călăuzitoare - Ruse Florian

Deviză de-adânc declin:
A-ți muri viața din plin!


Năvoade banale? Sau doar niște fortifiante sociale? - Ruse Florian

"A se-aprecia ce nu-i de-apreciat,
a se critica ce nu-i de criticat, 
a se arunca ce nu-i de aruncat, 
a se promova ce nu-i de promovat.

Iată ceva plase pe cât de greu de ignorat, 
pe-atât de complicat, oricine-ai fi, de evitat.


Un mic apel la demnitate - Ruse Florian

"Iată ceva legat
de prieteni și vrăjmași", 
zise-un părinte,-odat', 
bunilor enoriași:

"Să-ți respecți dușmanii
și-amicii cât încape -
nicicând ținându-ți-i
din calcule aproape!"


Gând jalnic - Ruse Florian

Ce nenoroc să vreau să vrei
să fii încă cu mine, 
când tu e clar că speri s-o-nchei
dar nu poți a mi-o spune...


Senryu secvență. Turma - Ruse Florian

mulțimea turmei -
toți mediocrii sadea
mulțumiți așa

curajul turmei -
nu total de lașități
ci rezultanta

curaj de turmă -
impulsul de a lovi
doar când ai spate

deviza turmei -
cine nu este ca noi
este-mpotrivă

optica turmei -
convingerea c-a nu vrea
nu-i a nu putea

testul de turmă -
a te vedea cel mai cel
din grav daltonism


Cuvinte de despărțire - Ruse Florian

Când măștile toate-i căzură, 
în palme, fața, el și-ascunse.
Ea îl privea... Ce mai tortură...
Probabil, gestu-i o surprinse.

Deși, de-o vreme meșterise
chipul care s-ar fi potrivit
cumplitei clipe ce-l pândise, 
bietul, tocmai ce era strivit...

"Păi cât naibii să-ți fi dat răgaz?", 
parc-o auzea totuși gândind,
"O zi? Un an? Avea vreun haz, 
că te-aș mai iubi, să-ți zic, mințind?"

"Încă un pic și-așa oribil
n-o sfârșeam, poate...",-și tot repeta
după-aceea,-n sinea lui, debil,
"Hm, cât a lipsit masc-a-mi găta..."


Întrebare retorică - Ruse Florian

Oare probabilitatea anumitor diferențe

dintre prima și ultima mea tristețe, 
dintre prima și ultima mea politețe, 

dintre prima și ultima mea iubire, 
dintre prima și ultima mea amagire, 

dintre primul și ultimul meu cuvânt, 
dintre primul și ultimul meu legământ, 

dintre primul și ultimul meu gând, 
dintre primul și ultimul meu diferend, 

dintre primul și ultimul meu sărut, 
dintre primul și ultimul meu avut, 

dintre prima și ultima mea bucurie, 
dintre prima și ultima mea prostie, 

dintre prima și ultima mea voință, 
dintre prima și ultima mea dorință, 

chiar va face pân' la urmă vreo diferență?


O fază dintr-un meci al seducerii… - Ruse Florian

Unul, odată, făcând-o pe sensibilul:
"Există așa goluri, din păcate, 
pe care,-n ciuda așteptărilor, nici timpul,
pân' la urmă,-a le umple nu prea poate!"
− Desigur... (îi ținu o tipă hangul, 
mustind de ironii, virtuos, reciclate), 
iar mintea-ți fără îndoială-i unul
din exemplarele cele mai relevante…


Dintr-atâtea feluri de-a trăi… - Ruse Florian

Există feluri de a-ți trăi
viața pe lângă viață
ce fac și moartea a șovăi
când îți apare-n față…


Cât prețuiești un lucru chiar vei afla pierzându-l? - Ruse Florian

Să cauți ce-ți însemni, cu-adevărat, tu, ție,  
renunțând, de-a binelea, la tine însuți..."
Iată o pantă îmbibată-n nebunie 
unde inteligența să îți tot insulți.


Avertismentul - Ruse Florian

"La război ca-n dragoste!" ziceai tu cu tonul
ăla atoateștiutor, voit hilar;
pe-atunci încă puteai a-mi înșela auzul...,
iar să te contrazic părea oricum bizar.
Deși ți-am acceptat, până la urmă, jocul, 
ceva parcă-mi spunea din ce în ce mai clar, 
că tu, de fapt, iubești atât de mult măcelul
încât sfârșitu‛-ntre noi va fi chiar barbar.


De grija binelui omenirii… - Ruse Florian

Care oameni or fi mai dezaxați?
Aceia care ar ucide pe oricine
sau cei ce,-oricând, s-ar lăsa omorâți
din marea grijă pentru-al omenirii bine?


Unul din cele mai mari regrete - Ruse Florian

N-am suportat să păstrez
nici o poză cu tine…
De-aceea, poate, 
unul din ciudat de puținele
imense regrete-ale mele
a fost când memoria-mi, 
la un moment dat, 
n-a mai știut 
să-ți reproducă chipul…


Monumentul poetului necunoscut - Ruse Florian

Nimicu-așezat pe-un soclu
înscris cu scopul de-a bârfi:
"Cel mai cunoscut exemplu
a ce nu trebuie să fii!"


Mică-ntrebare legată de milă… - Ruse Florian

Care dintre mila de mila altora
și acea milă de propria-i milă
oare pe om, în general, l-ar ușura
mai degrabă de i-ar pune stavilă?


Uitarea viciată - Ruse Florian

Uitare,-ai milă și fă sufletul să îmi cânte, 
dar nu-n mod exagerat ci doar așa… decât un pic,
să pot, scăpat, cât de cât, de vise-abrupt sfârșite,
tristețea asta cruntă, pân' la urmă, să mi-o dezic!

Care-o fi secretul tău, mă tot întreb, uitare, 
ce te sprijină din greu, ca cel mai aprig acolit,
să respingi la nesfârșit, cu-atâta-nverșunare,
ceea ce,-n astă lume, mai cu tărie,-am prețuit?

Oare-i ceva-n refuzu-ți care de fapt vădește
o formă, din păcate, mult prea subtilă de răspuns?
Eu netrebuind decât să mă încred orbește
în existența cert-a vreunui adevăr ascuns?

Sau poate că uitării… Dar nu, ar fi ridicol:
"Taman pe mine oare să i se fi pus ei pată?" -
Asta chiar mi-ar arunca speranțele-n pericol, 
ne prea fiind de glumit cu-o prostituată castă.


Ce înseamnă un terorist kamikaze? - Ruse Florian

Acel sinucigaș prea trist,
ce nu doar clipa c-o trăiește,
dar, cu un aer altruist,
morbid, o mai și-mpărtășește.


Umanizarea iubirii - Ruse Florian

În fiecare dintre noi
ascunsă-i flacăra lui Prometeu, 
și de-am avea "neșansa" s-o descoperim, 
abia atunci ne va străbate
al sufletului vajnic chin.

În fiecare dintre noi
se află forța de-a jongla cu focul, 
puțini sunt însă cei ce nu o folosesc, 
ignorând tentația de-a face pe zeii, 
nelepădând, indiferenți, divine torțe, 
nici chiar pe cele mai abrupte creste.

În fiecare dintre noi
există teama de-a te încurca cu zeii, 
cu toate astea, din dorința de a străluci, 
sfârșim, destui, prin a ne lumina adâncile prăpăstii.

Așa că tu, sărmane om pățit, 
de vrei să nu mai pari așa patetic, 
puteri herculeene să-ți folosești necontenit, 
pentru a-ți suporta năpasta în mod cât mai ironic.


O întrebare ruptă dintr-un dialog îndepărtat - Ruse Florian

Poate,-a fi lăudăros din modestie, 
n-ar mai părea doar jalnică bravadă
de-ai face-ntotdeauna indigestie
când guști din propria-ți fanfaronadă…

totuși

fălindu-te că îți displace-a te făli,
de unul singur, oare nu atestă
că,-n ciuda "greutății" de-a te fuduli, 
până și modestia ți-e modestă?


O simplă deducție - Ruse Florian

Filozofia-ndrăgostitului exclusivist:
"Exiști, iubito, deci exist!"


Pure naivități, adresate celor părăsiți - Ruse Florian

În caz că mintea prinsă-ți lași în noi și noi răspunsuri, 
atunci când vreo neșansă te-aruncă-n pustiuri, 
iar viitorul nu-l prea vezi decât în culori tulburi,
conturate de-un prezent care-ți dă fioruri,

cel mai probabil este să treacă timp destul, 
oarecum, până-a ajunge-n stare să-ți reamintești, 
cât este de dificil a-ți clădi trecutul, 
noi eșecuri, niciodată, neriscând să-ți însușești.

Iar de-ncrederea-ți în sine o vei mai și căuta,
fără vreun rezultat, la ai tăi prieteni, 
nu te baza c-ar folosi de-n grup i-ai îndepărta, 
scoțându-i, cu-ale tale, prea tare, din pepeni…

Dar nici nu gândi c-ar fi chiar inacceptabil,
a le face, acestora, un oarecare bine, 
tratându-i indiferent (într-un mod amabil)
până ce vei avea, din nou, tăria de a-ți spune:

"De ce, la despărțirile cu mult prea mari regrete, 
n-am da oare să-l trezim, cumva, în noi, pe-Orfeu, 
"cu cântec", transformându-ne speranțele deșarte
în ne-nsuflețite exponate de muzeu?

N-ar fi mai realistă și-ntr-un fel vivace, 
o revenire,-n acest mod, a noastră, la izvoare  –
cântul purificându-l pentru-a readuce
în propriile suflete o limpede-ncântare?"


Un moment extrem de primejdios - Ruse Florian

"A îți lăsa cu totul garda jos, 
așa… pe motiv de plictiseală, 
expunându-ți trupul, conștiincios, 
loviturilor la nimereală" - 

Iată momentul cel mai odios
în care-mpins tot de vreo sminteală
chiar dușmanu-ți s-o ia prea-n serios
izbindu-te pân' la oboseală...


O stare - Ruse Florian

Nu prea cred c-albul din păr
trădează vârsta-ntr-adevăr. -

Bătrânețea te-a-ncolțit
când sufletul ți-a-ncăruntit!


Trepte ale ignoranței - Ruse Florian

Când înțelegi că nu-nțelegi, 
încă mai ești un rezonabil ignorant;
când nu-nțelegi că nu-nțelegi, 
(atunci) devii deja de-a dreptul enervant…


Într-o zi - Ruse Florian

Părea doar o zi ce n-anunța nimic...
Deodat', un zvon s-a răspândit… -
Era ceva cumplit, despre-un fost amic…
Cât de ciudat... - "S-a prăpădit!"
Poate, într-o zi, la fel se vor afla
și despre mine vești de-adus:
"Ai auzit ce s-a-ntâmplat cu ăla? 
Ei bine, pare-se s-a dus!"


În câteva cuvinte... - Ruse Florian

"Formula ce rezumă 
o operă de artă,  
arar prinde din urmă 
adevărata artă!" - 

Așa-și monta artistul,
criticii nedemni, subtil...
(Expui esențialul? - 
Fă-o cel puțin cu stil!)


Puterea exemplului… - Ruse Florian

N-o face prea-n exces de zel, 
de ochii lumii, pe exemplu', 
să nu-ți cazi sieți de model, 
calul sărindu-l pur și simplu!


Un gând oarecare - Ruse Florian

Dac-ar exista o punte

de la a te remarca
fiind bun, 
până la a fi bun
făr-a te remarca

și o altă punte

de la a te remarca
fiind rău, 
până la a fi rău
făr-a te remarca;

cele două, oare ar fi opozabile?
Dar interschimbabile?


Mic manifest pro-ubicuitate (Din categoria: „Dă-o dracu' de democrație!") - Ruse Florian

Ce-i acela guvern? Hai să-l desființăm! 
Ce-i acela parlament? Hai să-l desființăm!
Ce-i aceea justiție? Hai s-o desființăm!
Ce-s acelea partide? Hai să le desființăm!

Tot ce-avem nevoie, cu celeritate,
pare-a fi un hiperpreședinte, frate!


Regretabilul regret - Ruse Florian

Dac-aș fi știut
cam ce-i de făcut
pân-a mă convinge
că nu mai convinge
adânca-mi credință
în buna-ți credință,

poate, cum necum, 
ne-am fi tăcut și-acum
la fel cum o făceam
când ne tot duelam
cu-acele-asurzitoare
gânduri din dotare:

Al meu - suspect de jalnic, 
deși usor șăgalnic:
"De ce nu suntem și noi oare
precum acele cupluri care
cel mai bine se-nțeleg
tocmai când nu se-nțeleg?"

Al tău - mai obraznic
și-un pic prea năvalnic:
"Hai, răbufnește! Spune ce te doare!
Urăsc când fac să pari un idiot!
Lasă să-ți curgă vorbele izbăvitoare, 
până să devină prea de tot!"

Hm! De-as fi știut
cam ce-i de făcut
pân-a mă convinge
că nu mai convinge
adânca-mi credință
în buna-ți credință...


Dintr-o mică dispută… - Ruse Florian

"Ai grijă,-n cursa că toate-ar trece,
mai târziu sau mai devreme, 
să n-ai surpriza, când te-oi întrece, 
că-nchei depășit de vreme!"

Cam astfel își avertiza, cândva, 
un fost atlet, discipolul
ce-aflase-o rațiune, pe-undeva, 
în a-și irosi talentul...


Asigurarea unui părinte - Ruse Florian

Noblețea, fiule,-i un mit,
când ai ceva de dăruit... -
Nici sfinții nu își prea permit
să dea pe gratis gratuit!


Constatarea unui condamnat la moarte - Ruse Florian

Se pare, nu doar scopul
de-a ajunge cineva
ce-ar conta, întrucâtva,
poate pieri cu timpul -

până și interesul
de-a mai dovedi, cândva, 
vreun izbăvitor ceva
e-n stare-a-și pierde sensul...


Idealul echilibrului interior (Undeva între prieten și dușman) - Ruse Florian

Sieți, la fel să-ți fi uman
pe cât îți ești de inuman!


Mică reflecție - Ruse Florian

Puterea de-a renunța,
în orice clipă, la putere,
nu-i oare chiar esența
cea mai grozavă de putere?


Un gând despre scriitori - Ruse Florian

Presupunând că talentul unui scriitor
ar veni nu numai din cât de jos, 
ci și din cât de sus
reușește acesta să se coboare
(în operele sale)
fără a-și jigni cititorii țintă;

atunci, probabil că mărimea lui 
(a scriitorului în cauză), 
ar reieși din cât s-ar putea acesta menține
între acele două puncte de extrem
fără a se jigni pe sine însuși.


Moment de început - Ruse Florian

Valul mă tot ia,
de-un timp, nu contest,
și-un gând se reia:
«Hm, să fie-acest

"Chiar crezi c-a trăi
moartea-i a-ți clădi?" -
mod de-a șovăi
și-n minte-a-ți sădi:

"Cum oare-aș putea
viaț-a-mi făuri,
fără a avea
pentru ce muri?"?»

Poate,-și zise-un el
doritor de-a ști,
însă-i și un fel
de a te prosti.

Și-i veni în gând,
mai apoi, abrupt,
ziua-ceea când
ea de el s-a rupt...


O femeie subtilă… (În căutarea jumătății) - Ruse Florian

Ea-l înghionti...– Ce e? Dormeam!
– Da? Sinele, mi-l căutam!
– Nu mai spune... Și? L-ai găsit?
– Păi cum să nu, doar te-ai trezit!


Ceva mai nimicuri despre cuvinte - Ruse Florian

Nu am idee ce se întâmplă de la un timp cuvintelor,
însă parcă își pierd, pe zi ce trece, din greutate...
Cine știe? Probabil s-or vrea și ele în pas cu vremurile,
așa că și-au impus o dietă strictă... E dezarmant, ce mai.
Doare, pur și simplu, să le vezi coastele anorexice…

Am citit undeva că anorexicului 
îi este defect modul de a se vedea pe sine,
și cu cât mai mult se sluțește cu atât mai tare
are impresia că ar câștiga în frumusețe...
De aceea mă întreb, ce s-o întâmpla cu limba
atunci când cuvintele or ajunge 
să se orbească singure, în oglinzile lor strâmbe,
cu "frumusețea" maximă la care pot ajunge.

Nu știu ce să mai cred în privința cuvintelor,
însă și cărțile din ziua de astăzi
parcă devin din ce în ce mai imponderabile...
Ai zice că e ceva cu gravitația... 
Chiar și eu, acum, privind mai atent ce tocmai am scris,
realizez cât de atinse de boală îmi sunt cuvintele...
Au prins deja acea paloare cadaverică... 
Văzându-le cum arată, 
aproape că îmi vine să le dau o mână de ajutor,
însă știu deja că asta nu ar ajuta cu nimic.
Până la urmă, la ce le-aș mai farda atâta, 
când ele nici nu prea dau semne că și-o doresc?

Poate că o fi ceva și cu libertatea asta de exprimare...,
care, în exces, pare a ajunge să nu mai aibă cuvânt,
sau, dacă îl are, e mult prea lipsit de greutate
ca să conteze…


Cum sunt mereu... (La o clinică de specialitate) - Ruse Florian

"Cum sunt mereu puțin din ce-aș fi preferat să nu deviu,
mă-ntreb: oare-i, într-adevăr, de dorit să mă comport,
prezentu-mi, ca și când n-ar fi, în general, eșecul viu
al vechilor proiecte ce faptelor mi-au fost suport?
Cum sunt mereu prea slab dotat pentru-a putea pătrunde
ansamblul care întregește circumstanța printr-un gând;
mă-ntreb, oare la ce naibii gândire-aș tot pretinde
că nu ar fi decât o mască ce instinctele-mi ascund?
Cum sunt mereu surprins să-i văd pe cei pătrunși cu-adevarat 
de rolul revelat de-un magic director de scopuri;
mă-ntreb: oare-i zadarnic a mă obosi, deliberat,
să nu prea mă încred cu asiduitate-n scopuri?
Cum sunt expus, ca orice om, divinelor tentații
ce par că rațiunea pot orbi făr-a o amăgi;
mă-ntreb, oare-ntâmplarea de-a nu le simți, ca alții, 
ar trebui să mă convingă că mi-s ochii ignifugi?"

O asistentă care-l îngrijea
pe cel ce stresa cu-aste "adâncuri",
îi spuse: "– Epic!" (În timp ce gândea:
Iar o dă ăsta, în yin și yanguri!)


Tot mai departe - Ruse Florian

De dorul de tine
mi-este dor câteodat', 
când clipele terne
adâncu' îmi străbat.

Dar tu?

Ȋn ciuda a toate,
mai dorești, uneori,
să zvârli, hăt departe, 
abisu' dintre noi?


Tiranul și cei doi fii ai săi - Ruse Florian

«Când pacea nu-ți dă pace, îmbie-i c-un război
pe cei ce cred că face să cadă drept eroi.
Pe ceilalți, "mai isteții", obligă-i în vrun fel
să nu-și lase confrații singuri în plin măcel.»

Frumos! - îi spuse tatăl fiului cel mare,
gândind: bătrânu-i dascăl o să mă omoare…
Se-ntoarse,-apoi, fără chef, către cel mic care
dădea semne, neplăcut, pacificatoare:

Dar tu? Ia spune-mi, astăzi, ce ai mai învățat?
Vreun mod de-a trezi vrajba? Vreo pildă de urmat?
– Nimic de genul ăsta - am avut chimie!
Ce să spun? Te-ar dezgusta! - Nu-i chiar poezie…

Totuși, ce a zis "Sun Tzu" (privi spre frate-său)
mă îndeamnă-a adnota: unu - e gingaș, zău!
Doi - pacea și războiul, ce-ar fi de-ar fi iubiți,
pe care nenorocul îi ține despărțiți?

Parcă între ei chiar vezi, oamenii - liantul,
sau catalizatorul când se sare calul...
Trei... (Ce-am vrut și ce-am avut, mocnea ta-su...) – Basta!
(Ptiu! Cu cin' te-o fi făcut și maică-ta asta?)


Colecționarul - Ruse Florian

Oare aceste timbre
preapline de culoare:

"Primul sărut
ce l-am făcut, 

ce am avut, 
ce am pierdut, 

ce am găsit, 
ce-am dăruit, 

ce am iubit, 
ce-am prețuit,

ce am visat, 
ce am sperat."

pe patul meu de moarte
pe suflet vor fi toate,
lipite ca garanții
pentru noi destinații?


Curată limpezire - Ruse Florian

"Arta-i sudoare însă acela ce transpiră,
de-obicei, simte cel mai puțin dezgust... -
Gusturile-ți într-ale cititului mă miră;
totuși, nu te fac și-un scriitor cu gust."
Cam așa-și asigura un cărturar, amicul,
care-i ceruse să-și dea cu părerea:
"Spune-mi, pe bune, cât de-nsemnat mi-este nimicul?
E de rămas la partea cu citirea?"


Talent pe frontul dragostei - Ruse Florian

Tu, încă de pe la-nceputuri 
păreai genul de minune
ce sărind peste politețuri, 
într-o zi, va da a-mi spune:
 
Hai, nu te mai chinui așa, 
orișicum nu mai contează,
chiar ideea de-a te revanșa
las-o și capitulează."

Dar, să-mi iei zilele-nsorite 
cu același glonț cu care
mi-ai răpus a nopții liniște,
asta da realizare!

Omorâtu-mi-ai speranțele, 
ce mai încolo și-ncoace...
Fără tine, totuși, visele, 
mi-ar fi fost, cred, mai sărace.


O credință - Ruse Florian

Chiar la acest moment cred (ca mulți alții) că există, 
în lumea noastră vie și tulburător de vastă

actori nemuritori, 
sportivi nemuritori, 

dansatori nemuritori, 
arhitecți nemuritori, 

pictori nemuritori, 
sculptori nemuritori, 

muzicanți nemuritori, 
scriitori nemuritori, 

părinți nemuritori, 
copii nemuritori, 

clipe nemuritoare, 
iubiri nemuritoare, 

prietenii nemuritoare, 
adevăruri nemuritoare...

Însă, mai cred și că acestea toate-ajung vestigii, 
până la urmă,-ale vremelniciei nemuririi...


Animale de companie - Ruse Florian

Probabil că-i părem singurătății
drăgălași și foarte relaxant dezorientați, 
nereușind pe-ntreg parcursul vieții
decât să-i fim aproape patologic devotați;
altfel, cu siguranță ne-ar împiedica cumva
să îi ținem prea temeinic de urât, 
eventual, lasâdu-ne parșiv pe undeva
slobozi din lesa-n care ne-am tot vârât.


Câteva alegeri suspecte… - Ruse Florian

Să îți sugerez, mai la fiece-ntâlnire, 
vreo umbră de idee, cât de cât, complicată, 
bazat c-ar rezona cu propria-ți gândire -
poate era doar o-nclinație cam idioată…
Să încerc apoi, printr-o abordare cât mai fină, 
chipu-ți când observam, "interesat", cum cască, 
să o mai dreg puțin, prin conversații de duzină, 
poate c-a fost o altă-alegere prostească...
Să sper c-ai distinge-n valuri rămășițele
ce, uneori, se mai ridică din vreo adâncime, 
sau că-ți sunt într-atât pe pământ picioarele
numai din pricina unui acut rău de-nălțime...
......................................................
Ca om, se zice,-alegerile-ți, că te reprezintă...
Hm! Privind în urmă-mi zic: "Ce figură tristă!"






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2017 Ruse Florian / All Rights Reserved.