Florian Ruse - "Poezii"
 
Pag2

    1 2 3 4 5 6

Catrenul - Ruse Florian

"Dacă bătrânul timp chiar corodează,
în cele din urmă, oricare ceva; 
atunci, pe sine, va reuși, cumva,
să se-altereze până ce-ncetează?"

Mda, "extraordinar"! (Făcu criticul,
citind cam sictirit pe un nimenea.)
Acest mic catren "merită" respectul... -
Mi-aduce-aminte de "buna" soacră-a mea!


Chestiune de gusturi - Ruse Florian

Descoperind cât e de "admirabilă"
dărnicia pe datorie sau din datorie, 
poți oare s-o consideri preferabilă
zgârceniei pe datorie sau din datorie?


O zi - Ruse Florian

De plumb mi-e gândul astăzi
Îl las s-atârne-n jos, cât mai în jos -
Verticalitate șifonată

Sufletul un gol mi-e astăzi 
O bulă-n trupu-mi bâjbâind făr' de-orizont -
Boloboc debusolat

Doar fum mi-e clipa astăzi
Cenușa-i tot mai neglijabilă -
Fie-i țărâna ușoară!

Mi-e inima dogită astăzi
Rătăcitu-i tact, total lipsit de tact -
"Muzică cacofonică"

Paralizat mi-e visul astăzi
(Prea era zvăpăiat) -
Un tren apărut de niciunde

Subunitar mi-e eul astăzi -
Un mic ceva, cocoțat pe-un infinit interior
(Oare-i improbabil, orice-ai face,-a tinde către zero?)

Absurd mi-e, poate, crezul astăzi
(Măcar m-abțin a-i crede-absurzi pe-acei ce nu-l împărtășesc) -
"Rază" de-ntuneric? Atunci, așa să fie!

O glumă mi-e speranța astăzi -
Are alzheimer‎
(Săraca, cică-ar mai muri și ultima!)

Mi-e parcă, de un timp încoa', același astăzi, 
Ani peste ani, banal peste banal -
Linie moartă

Mi-e plictiseala pe avarii astăzi 
(De-atâta plâns motoru' i-a calat)
Stau ca prostu'-n drum și-ntreb retoric: o face viața asta?
"Cine știe?" zice-un trecător (băgându-se și el în seamă) - 
"Întâi trăiește-o! Și-apoi judecă tu singur la final!"


Diferență de nuanțe - Ruse Florian

Nu o iubești când o percepi
aproape ca pe sinea ta, 
ci, când ești incapabil să concepi
sinele tău distinct de sinea sa.


Regina din umbră - Ruse Florian

Cu cât se dovedește-a fi mai rușinoasă,
dependența de propriile dependențe, 
cu-atâta se arată mai meticuloasă
prin abilitatea cu care se gătește.


Puterea dincolo de subterfugii - Ruse Florian

Cel aflat pe-o culme, anumită, a puterii
nu își mai poate, deloc, îngădui
acea slăbiciune a țintirii slăbiciunii
nici a celui ce, cu drag, l-ar hăcui.
El, pesemne,-ar fi profund neîmpăcat
de, neatent, atuurile opozantului
n-ar fi tocmai primele care-au clacat
sub presiunea dură-a irecuzabilului.


Haiku. Ghiocelul - Ruse Florian

Fisură-n iarnă -
un ghiocel în noapte
tiptil a-nflorit


Din nostalgie… - Ruse Florian

"Ceea ce te omoară
te face mai puternic!"
spunea, odinioară, 
un muritor, poetic…


Nova - Ruse Florian

Mă tem pentru tine, 
mă tem pentru noi, 
căci soarele
abia se mai poate abține
să nu explodeze
murind de invidie
pe surâsul tău.


Mică problemă de conștiință - Ruse Florian

Există nedreptate 
ce te-ndreptățește
să acorzi dreptate
ripostelor nedrepte?


Virtuala jumătate - Ruse Florian

"Să ți se întoarcă-ntocmai binele și răul
pe care altora, cumva, de-a lungul vremii le-ai făcut" - 
Oare, asta, pentru câți n-ar însemna coșmarul
cel mai groaznic cu putință ce-ar fi vreodată de avut?
Presupunând că pentru fiecare-ar exista
o jumătate după care toată viața va tânji;
oare-ntr-o astfel de "pereche" ambii  vor gusta
la fel distibuirea de necazuri, griji și bucurii?


Gradul fatalității - Ruse Florian

Oare, nivelul de-acceptare-a-ntâmplării
că n-ar fi nimic întâmplător,
nu denotă-n oameni gradul asumării
unui iz atoateștiutor?


O nimica toată - Ruse Florian

După-atâtea-ncercări, mai mult sau mai putin, bizare, 
de-a se emite logice concluzii, 
încă-i incert cum o ființă-a toate creatoare
poate fi rodul străduinței proprii.


Câte ceva despre gusturi - Ruse Florian

Cu sârg, la alții, insistând să bagatelizezi
gusturi care-ți par dezonorabile, 
vezi dacă nu cumva ar trebui să te jenezi
de însuși gustul gusturilor tale...

Poftind, dimpotrivă, la gusturile altora, 
destui s-ar cruci cât ești de zdruncinat, 
câțiva din cusurgii, probabil, s-ar mai și jura
că ăsta-i vreun fel pervers de păcat…


Licuriciul de la munte - Ruse Florian

Vântul șuiera întruna, 
într-o oarecare seară, 
norii sparți făceau ca luna
să apară și dispară.

Dintr-un pahar acoperit, 
un licurici pe-o mescioară, 
privea, complet descumpănit,
la spectacolul de-afară.

Bietul, pus într-o sinistră
încăpere de cabană, 
undeva lâng-o fereastră, 
se trezise în capcană.

Copilașul ce-l răpise
prin întuneric îl pândea
și-o clipă parc-auzise
cum din pătuțul lui gândea:

Ce naibii-i veni lu' ăsta
de nu vrea să lumineze, 
până s-apuc a-l acosta
nu părea să se jeneze.

"Lună" zise licuriciul, 
"n-ai vrea tu să-i dai de știre
mândrei care-mi duce dorul
c-am dat ultima sclipire?"

"Haide soră, ce stai mută!"
spunea acesta, cam mârlan
"Ori oi fi, cumva, ținută
și tu captivă-n vreun borcan?"


Un bătrânel la un sondaj de opinie - Ruse Florian

Într-o țară ce trecuse de curând
de la comunism la democrație, 
s-a trezit, un oarecare, aberând
cam așa la un sondaj de-opinie:
Hm! Ce mă-ntrebi? De văd vreo diferență- 
ntre politicienii de-azi și vechii? 
Ei bine, iată, tânără domniță
ce cu-atât de "vesel" subiect mă-"mbii":

La cei dinainte-mi provoca un stres
cum se tot străduiau să ne convingă
că la noi progresul este în progres
(și-am vazut unde-au ajuns să ne-mpingă).
Cei de-acum, nu știu de ce, alt tip de stres, 
subliminal, încearcă să inducă, 
sugerând: "La noi regresu-i în regres!"
(iar asta-i cam neclar unde-o să ducă).

Dintre-aceștia totuși de-ar fi să aleg, 
sigur aș vota "ultraregresiștii"...
Nu că m-ar fi convins, dar, nu pot să neg,
mi-a cam ajuns cu ultraprogresiștii.


Pesimism de om bătrân - Ruse Florian

Nu poți opri a râncezi,
cu etichetele virtuții, 
ceea ce-ncepe-a șubrezi
sub presiunea bătrâneții.


Naivități legate de caracter - Ruse Florian

Cevaurile ce contează pentru cineva
(nu cele ce, în general, contează),
sunt oare,-aceluia,-n măsură de-a și conserva
caracteru-i pe care se mulează?
Presupunând că întâmplarea de a fi simțit
de-altcineva, pentru timp, chiar contează,
pe cine oare,-acesta, s-o baza,-ntr-un nesfârșit,
să-i ofere-un mod ce eternizează?


Viața - Ruse Florian

Îngăduie-mi, barză cu prihană, 
într-un fel sau altul, să îți povestesc
despre-această lume, perfect plană,
către care-am privilegiul să plutesc:

Parcă-i un film cu un singur spectator, 
(în față-mi, oglinda, derulându-l),
ce m-arată cum planez spre viitor
contemplându-mi vrând-nevrând trecutul…
Deși, cu fiecare an mai greu, 
m-apropii cu viteză tot mai mare, 
oglinda-i impasibilă mereu... -
Băftoasa, de se sparge nu o doare.


Mic fragment din dialogul cu un om religios - Ruse Florian

– Ideea de-a-ți dărui totul
sau de-a ți se lua totul, 
nu urcă niciodată potul
ca atunci când ai totul!

– Asta-i mostră de nimic
pe care nu aș miza totul -
chiar și-atunci când n-ai nimic
încă putându-ți fi luat totul...


Scuza coruptului prins - Ruse Florian

Se mai întâmplă, libertatea,
să-ți lași grav amenințată
pentru-a-ți forma abilitatea
de-a scăpa basma curată!


Anumitor teoreticieni - Ruse Florian

Nu te pot opri nici filozofii, 
nici vreun fizician oricât de șters, 
să tot emiți diverse teorii
cu privire la bătrânul univers;

totuși, "prietene",

oare exagerarea prezentării
lor ca judecăți universale
nu-i calea sigură a promovării
unei ignoranțe abisale?


Naiv apel politicienilor... - Ruse Florian

Domnilor ce stăpâniți,
ne vom ruga ca alde voi
să-ncercați să nu mai fiți
în așa hal de-atenți cu noi, 

altminteri se pot face
cu ușurință confuzii
ce,-n timp, credem, vor duce
la teribile convulsii...

Oricum, făgăduita
lumină-n capăt de tunel,
zărită,-n fapt, că fost-a,
vă mulțumim cu nespus zel!

(Eram ca sub hipnoză
când s-a decis nerușinat
alimentul de bază –
pâinea,-n gogoașă transformat…

Dinspre capăt, tunelul,
c-o lumină tot mai vie,
ne aducea mirosul
dulceag din gogoșerie.

Drumul cam săturase, 
așa c-am luat, mulți, la pachet
căci se mai deschisese
pare-se-o gură de tunel...)


În fața minunăției tale - Ruse Florian

În fața strălucirii tale
aerul pălea... - nefericitul, 
tot aspirând să-ți dea semnale,
își pierdea, în mod penibil, suflul.

În fața gingășei tale
însuși timpul se cam împleticea, 
inapt de a găsi o cale
dintre a trece și lat a zăcea.

În fața frumuseții tale
și eu mi-aș fi dorit să fiu mai breaz
însă devenind, brusc, banale, 
gândurile îmi făceau în necaz.


Despre unul din păcatele dragostei - Ruse Florian

Mic ceva, în general, elementar, 
legat de făptura ce-o iubești total:
Nu te omorî să vezi nimic prea clar, 
adevărul e adesea infernal!


Clasicul - Ruse Florian

Oare-acel ceva capabil timpul a-l combate,
părând a merge în oricare-actualitate,
s-ar ofusca dacă ar fi privit de muritori
drept veșnicul pasionat în a face furori?


Pragul - Ruse Florian

"Există clipe care separă, prezentul de prezent, 
ce și timpu'-l înfioară de cum tranșează-n sentiment..."

Cu asta, bunăoară, te vei confrunta
în punctul unde-o să devină evident
că timpul petrecut cu jumătatea ta
nu-ți va mai fi în vecii vecilor prezent!


Senryu secvență. Poziții (Kamasutra politică) - Ruse Florian

poziția mielului - 
lasă-te tăiat
și vei câștiga

poziția struțului -
vâna de curaj
cat-o în nisip

poziția moluștei -
n-am coloana,-i drept,
da-mi iubesc tara

poziția porcului -
eu chiar vă provoc
îngrășați-mă

poziția leului -
partea mea o vreau
doar în valută

poziția râsului -
marfă pe aici...
mai c-aș emigra


Dialog macabru (Ce nu te omoară...) - Ruse Florian

Un nătărău încuraja odată pe-un olog:
Faptul că viața te-a făcut ceva mai mic, 
numai picioarele cerându-ți-le drept zălog, 
nu va face oare s-ajungi mai puternic?
Poate, veni răspunsul c-un imens dezgust;
deși, văzând că nu te-avantajează cu nimic
"norocu"-ți de a fi în așa hal de prost, 
mă face, "amice", să mă îndoiesc amarnic…


După faptă și rasplată? - Ruse Florian

Cauți un echilibru între faptă și răsplată?
Nu te mira să îl găsești calamitat de viață…


Vinul amăgirilor - Ruse Florian

De-o transfuzie aveai nevoie-atunci, cu promptitudine, 
așa că, bob cu bob, rapid, am început să storc ciorchine…

Cu mustul care îți curgea prin vene, 
în ritmul inimii, după reanimare, 
parcă m-am molipsit de fericire, 
pân' ce,-ntr-o zi, mi-ai zis: "Mersi, mi-a părut bine…"

Iar bobul ce-a rămas de-atunci din mine, 
vlăguit și singur însă visând la tine, 
se încurajează cu un, tot mai trist,
refren, îmbătător, de stafidă optimist:

"Dacă m-oi fi iubit, pe atunci, demult, 
poate,-amintirile,-ți vor reveni senine, 
iar mustul devenit, între timp, adult, 
te va conduce-aici, pe trei cărări, la mine!"


Ultimă senzație - Ruse Florian

Ce trăire ți-ai putea compara-n anvergură
cu momentu-acela când, de-odat', ajungi a-ncepe
să-ți simți, cumva, sfârșitul și-n ultima nervură
așa jalnic de-aproape c-abia-l mai poți percepe?

Cu cel din urmă suflu, viața-ți când și-o propune
ca-n grabă,-ntr-o bună zi, de sineși să te scape,
oare-ți vei spune,-n glumă, că tot rău-i spre bine
sau în loc de ironii ți-oi aminti dulci clipe?

Atuncea când te-oi afla c-un pas în neființă, 
intuind că nu e rost de nici o amânare, 
fi-vei oare năpădit de-a fricii influență
sau curiozitatea îți va fi delectare?

Ori, poate, când în sfârșit vei ajunge-a constata 
că n-ai să fugi niciunde de iminenta-ți moarte, 
o relaxare-absurdă mintea îți va-ncorseta, 
într-atât încât nimic să nu te mai frământe?


Haiku. Ultim fulg - Ruse Florian

Ram îngreunat -
ultimul fulg doare mut
deodată: crac!


Reîntâlnire - Ruse Florian

Probabil că jenate, 
într-o bună zi, 
un piculeț, de-a lor pornire, 
singurătățile ne vor călăuzi
către o ultimă-ntâlnire.

Probabil, fâstâciți, atunci, ne vom opri
spunându-ne în mare grabă cum ne este...
făr-a spera, absurzi, 
să fim convingători –
admițând c-adevărul ne cam prisosește.

Probabil, numai ne vom saluta,
dintr-un impuls nefericit, 
iară apoi 
ne vom îndepărta
de-a binelea în infinit.

Probabil, ne vom mulțumi
să ne ferim privirile
așa… 
pentru-a ne fărâmi
preventiv iluziile.

Probabil, timpul, pentru-a ne batjocori, 
va pune între noi o fabuloasă punte
unde ne vom intersecta nepăsători
grav incapabili de aducerea aminte.


Întâlnire "poetică" la o discotecă - Ruse Florian

El: N-aș fi crezut că n-o să te retragi
oripilată de modul cum dansez...
Sau e doar un truc prin care mă atragi
cât să pot vedea în ce hal te stresez?
Ea: Trăiesc doar "clipa", de parcă ar fi
ultima ce-mi e-n viață destinată!
Oricum (mai ținu gentilă-a se "trufi"), 
fost-am și eu, cândva, o-mpiedicată!

El: Am înțeles eu bine unde bați? -
Sugerezi să-njghebăm un micuț trecut, 
apoi, tu și eu, oricât de-amorezați, 
să sfârșim, subit, ce-acum am început?
Ea: Hai, nu mai face-atât pe-ofensatul
că nici cu tine nu-mi este rușine… -
te-am "mirosit" deja…, cu tot respectul, 
zi-mi, deci, cum preferi? La tine,-ori la mine?


Despre reprezentația unei inimi și revelația unui idiot - Ruse Florian

Faptele, ziceai convinsă,
cândva, (stârnindu-mi ceva stres),
vorbesc de la sine, însă, 
adesea cu subînțeles…

Acum, când asta-mi amintesc,
îmi spun că lucrurile-au sens…
(Hm, ce ironic să-ntâlnesc
așa o sursă de "nonsens"!)

De pildă, încă din debut
vorbele-ți sunau de-nțeles, 
apoi, mai toate-au început
să capete-un subînțeles...

Fiecare subînțeles
la rândul lui a căpătat, 
un alt și-un alt subînțeles...
(Ce mai, treaba s-a complicat!)

Strat peste strat s-au așezat
subînțelesurile-n timp, 
până când am realizat
cât trebuie s-aduc a tâmp:

Pare-se-ntreg acel zgomot,
de fapt, tăinuia "delicat"
c-al inimii tale ropot
nu-mi era mie dedicat...


Despre un anumit tip de rugăminți - Ruse Florian

O rugăminte sună, câte-odat',
atât de mișelesc când o auzi, 
încât mai josnic e, cu-adevărat, 
să n-o accepți, decât să n-o refuzi.


Frustrare-n peisaj - Ruse Florian

De niciunde venind, 
spre nicăieri zorind, 
se umflă-un vânt  vuind, 
copacii despletind, 
frunzele îngrozind.

Câțiva nori vălurind
în lacul strălucind,
se-amuză forfotind
soarele amețind, 
razele-i prigonind.

Perechi în parc, roind,
alei însuflețind,
se întrec făurind
povesti de-amor, zâmbind,
pe-ăi singuri necăjind.

Cam așa vântul vuind, 
norii în lac vălurind, 
perechi pe alei roind, 
mi-e dat azi să le surprind,
deplin, cred, să mă deprind
cu-a mă tot trezi murind.


Platitudine stătută - Ruse Florian

Delicat, flatându-ți zdrobitoarea flatulație, 
mai capeți câte-odată și stropi... de admirație!


O frântură din monologul unui anti anti-feminist - Ruse Florian

Complexitatea "câte-unei" femei, 
uneori, atâta debordează
că până și complexele-i
parcă te complexează… -
Se mai întâmplă (continuă, cândva, 
un fante ce părea pățit);
oricum, când dai de-așa ceva
te-ai cam nenorocit…


Vorbitul în lipsa cuiva - Ruse Florian

Există feluri de-a vorbi, pe careva, în lipsă, 
pentru care cunoscuții te absolvă,-ntrucâtva, 
din cauză că le arăți impolitețea-ți crasă
cu care pari c-obișnuiești și pe ei a-i dizolva.


Prăpastia dintre 2 rătăciri - Ruse Florian

Nu rătăcești suficient
până de sine-ți nu te pierzi, 
dar nici nu îți poți fi absent
făcându-te că nu te vezi...


Despre autoflatări "subtile" - Ruse Florian

Când stărui, istețimea, singur a-ți flata
prin aluziuni din ce în ce mai fine, 
poți bagateliza absurditatea ta
până încetează, de tot, să indigne?
Când, suspect, prostia, tinde-a te irita
mai ceva ca iritații de prostie, 
nu-i semn oare c-ai avea a-ți decolmata
la psihiatru surplusul de trufie?


Echilibrul... - Ruse Florian

Pe cât iubeam dedicat,
odat', a-ți trăi prezența,
pe-atât urăsc din ficat,
acum, să îți mor absența.


Scurt dialog patriotic - Ruse Florian

– Când oare, țara asta, o s-apuc și eu
s-o văd în sfârșit așezată, firească?
– Foarte curând de n-ar fi într-atât de greu,
în străinătate, să se stabilească...


Perspectivă infinită (Stupefiant demiurgic) - Ruse Florian

Presupunând că-n plin nimic, 
sictirit, undeva în afara timpului, 
ai un moment de inspirație dramaturgică...
așa încât:

Creezi întâi decorul
precum și protagoniștii, 
în ideea de a intra o singură dată, pe rând, 
în pielea fiecărui personaj în parte, 
luându-i forma și trăindu-i practic viața, 
(exact așa cum i-ai imaginat-o), 
de la intrarea pâna la ieșirea  
acestuia din scenă.

(Evident, întreg parcursul l-ai realiza automat, 
printr-o mică inginerie temporală,
până ce ai acoperi, aleator și exclusiv, 
prin propriile-ți prestații actoricești, 
absolut toate părțile implicate, 
dând în acest fel iluzia
continuității evolutive a întregului.)

Iar apoi, pentru ca spectacolul
să-ți pară cât mai realist, 
faci în așa fel încât
nu numai să nu-ți amintești niciodată, 
pe toată durata spectacolului, cine ești cu adevărat, 
dar să nu ai nici conștiința
acelor salturi de la un rol la altul. În plus, 
să nu te poți baza sub nici o formă
pe alte însușiri decât cele ale personajului curent, 
jucând fără a avea impresia că ai juca, 
crezând, de fapt, că aceea e viața ta.

Întrebarea care se pune e: Ce-ai face? 
Ai intra în horă (plonjând în universul astfel creat)?
Sau, eventual, ți-ai intitula opera
"În căutarea Liberului Arbitru", 
apoi ai arunca-o pe undeva prin vreun sertar?


Ceva inexplicabil - Ruse Florian

Precum ceva a cărui singură proprietate
e tocmai cea de-a nu admite nici o alta, 
oare-aș excela-n superficialitate
dac-aș indrăzni, nimicul absolut, a-l prezenta?
În lumina asta cum să fii existat nimicul, 
vreodată, ca unică realitate, 
când și-un semn de-ntrebare oricât de minuscul
ar anula ușor esențiala-i calitate?

Totuși, dacă o fi fost la-nceput nimicul
din care să fii rezultat, cumva, ceea ce este, 
poate băftosu' n-o fi dispărut tocmai cu totul…
și-i adâncit în paradoxul ce-l trăiește…


Maniere de a rătăci - Ruse Florian

Există maniere de-a rătăci
prin ceața deasă-a propriului trecut
care,-ncă din fașă,-ți pot zădărnici
oricare șansă-a vreunui re-nceput.
Sunt moduri de-a-ți hrăni iluzia
c-ai izbuti mereu s-o iei de la-nceput, 
ce-ntr-atâta-ți umflă neghiobia
încât nici n-ai concepe poft-a-ți fi-abținut.

Mai vezi chiar paradoxuri c-apar, când și când, 
în vastul nostru mediu ambiant, 
însăși inexistentu', uneori, mergând
a fi presupus complet aberant;
altfel, eu, la ce aș mai răvăși
oare, c-o persistență făr' de rușine, 
absența ta - doar-doar m-oi regăsi, 
pe-acolo undeva, în sfârșit, cu tine?


Scurt dialog steril - Ruse Florian

– Oare, ce-i pare celui exemplar că-i exemplar, 
să fie mult mai entuziasmant de derutant 
decât ce-i pare omului vulgar că e vulgar?
– Poate, însă la asta, m-aș abține-a fi garant!


Ce femeie! - Ruse Florian

"Ce femeie!", tot gândeam, uitându-mă la tine.
Pe-atunci nici nu bănuiam că, poate, nu văd bine.

Însă,-ntr-o anume zi, plină de poezie,
te-ai pornit, frumos, să vii cu-așa o gingășie

c-ar fi o aroganță să zic 'n-aceeași cheie,
precum odinioară, și-acuma: "Ce femeie!"











































    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2016 Ruse Florian / All Rights Reserved.