Florian Ruse - "Poezii"
 
A o lăsa de azi pe mâine
Am văzut
Animale de companie
Anumitor teoreticieni
Aproape un contraargument
Arta de a vorbi vs. arta de a tăcea
Arzătoarele-ți urme
Asigurarea unui părinte
Atavism patriotic
Avertismentul
Aviz "generoșilor"…
Aviz "moralistilor"
Bolero
Boul cu ștampila
Când luminile se sting
Când singur sunt 
Când testezi caracterul cuiva...
Cât prețuiești un lucru chiar vei afla pierzându-l?
Câte ceva despre umbre
Câteva alegeri suspecte…
Ce femeie!
Ce înseamnă un terorist kamikaze?
Celălalt obraz
Ceva mai nimicuri despre cuvinte
Chestiune de gusturi
Colecționarul
Crah electoral
Cu dublu tăiș 
Cuiul și pironul
Cum sunt mereu... (La o clinică de specialitate)
Curată limpezire
Curiozități bolnave
Cutia pandorei
Darul
Dădăceală din mers…
De grija binelui omenirii…
De Moș Nicolae
De trecut
Despre căutări
Despre cineva care se dădea citit
Despre geniu
Despre morală
Despre o închipuire neavenită
Despre reprezentația unei inimi și revelația unui idiot
Despre sondaje
Despre un anumit tip de rugăminți
Dezamăgirea unui magician
Dialog macabru (Ce nu te omoară...)
Dialog parțial, între doi îndrăgostiți, pe tema adevărului și minciunii
Diferența dintre filozof și poliglot
Diferență de nuanțe
Diferență de opinii
Din adâncuri de pustiuri
Din înaltul prieteniei 1
Din înaltul prieteniei 2
Din mediul casnic
Din nostalgie…
Dintr-o mică dispută…
Dintre două genuri de oameni
Doi pasageri și un proces de conștiință
Dușmanul dușmanului…
Echilibrul...
Erodare de duzină
Fundătura
Gânduri incidente
Glasuri din morminte
Gradul fatalității
Haiku. Cu vino-ncoa
Haiku. De Florii
Haiku. Ghicit în ghioc
Haiku. Ghiocelul
Haiku. Grămezi de frunze
Haiku. Merii înghețați
Haiku. Reper
Haiku. Vântul pe peron
Haz de necaz
Idealul echilibrului interior (Undeva între prieten și dușman)
Impas în pustiu
Infinit și totul absolut
Iubirea - capitol de memorii
În câteva cuvinte…
În zâmbet de Titanic (Sclavul propriei ideologii)
Întâlnire "poetică" la o discotecă
Între o victimă și un kamikaze religios
Întrebare patetică…
Întrebare retorică
Întrebarea sfinxului casnic
Justiția n-a murit
La limita bunului simț
La țară
Labirintul
Lanțul
Legat de rarităţi...
Licărire la o cascadă blestemată
Licuriciul de la munte
Mai nimicuri despre relativism
Maniere de a rătăci
Meniul regelui
Mersul trenurilor…
Metamorfoză
Mică ironie semantică
Mică problemă de psihologie (la o băută)
Moment de început
Monumentul poetului necunoscut
Naivități legate de caracter
Nebunia generală
Necuvinte de despărțire
Nesiguranța amorezului
Nostalgie
Noua religie
Nova
Nu demult, la o ceartă, dintre doi soți
Nu mor caii când vor câinii
O credință
O fază dintr-un meci al seducerii…
O femeie subtilă… (În căutarea jumătății)
O formulă călăuzitoare
O frântură de dialog dintre doi amici
O frântură din monologul unui anti anti-feminist
O întrebare copilărească
O întrebare ruptă dintr-un dialog îndepărtat
O mică banalitate
O mică părere, despre un anumit gen de condoleanțe
O senzație mai veche…
O simplă deducție
O stare
O tentativă riscantă de snobism...
O zi
omului "educat"
Până când și până unde?
Pe când încă-mi păreai minunată
Pe culmile depresiei
Pe lac
Perspectivă infinită (Stupefiant demiurgic)
Platitudine stătută
Pomul
Pragul
Prăpăstioase piscuri
Prietenilor din copilărie
Printre cele mai triste lucruri
Procentele ne omoară
Procesul unei javre
"Profunzime" fotbalistică
Puterea exemplului…
Puțin despre cinism
Raft de cărți
Râsu'
Reflecții infantile 2
Regăsire 4 
Regretabilul regret
Reîntâlnire
România azi (cu ocazia celebrei OUG 13 din 2017)
Sărbători fericite
Scurt dialog între patru amici
Scurt dialog patriotic
Sedus de pustiu
Senryu. Mediocrul
Senryu. Rezist
Senryu. Tot mai puține
Senryu secvență. Poziții (Kamasutra politică)
Senryu secvență. Turma
Simpla deducție
Simplă formare de planuri paralele
Șlefuitorului
Tanka. Cioc, cioc
Tanka. Joc
Tanka. O voce
Tanka. Pentru a câta oară?
Tanka. Putem fi doar prieteni?
Tanka. Stil
Te poţi mândri
Telefonul (Pe când nu existau telefoanele mobile...)
Tiranul și cei doi fii ai săi
Tot mai departe
Totem
Trăiește clipa...
Trepte ale ignoranței
Trestia
Truisme rătăcite
Ultimul fulg
Umanizarea iubirii
Umil răspuns unei adorabile tachinări
Un băiat hotărât
Un bătrânel la un sondaj de opinie
Un crâmpei de iarnă apocaliptică
Un cuplu fericit...
Un gând despre scriitori
Un gând ironic (la o despărțire)
Un gând oarecare
Un mic apel la demnitate
Un mic duel
Un moment extrem de primejdios
Unul din cele mai mari regrete
Visătorul
Vizita la medic
Virtuala jumătate
Vorbitul în lipsa cuiva
Zădărnicie

ATELIER







E-mail: florian.ruse@yahoo.com

Născut în 1975 la București

                                                                                                                                                                                                                 Pag1

    1 2 3 4 5 6


Scurt dialog între patru amici - Ruse Florian

– Crezi și vei vedea! zise religiosul.
– Ba vezi și vei crede! i-o-ntoarse ateul.
– Sunteți aberanți! conchise nihilistul.
– Ce "interesant"! făcu indiferentul.


Nu mor caii când vor câinii - Ruse Florian

Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.

Dor nervii vremilor
întinși mult prea prostesc
de valul triștilor
dricari ce se rotesc.

Vezi colții zbirilor,
lătrând parc-a pustiu,
luând urma mânjilor,
rânjind pe străzi bocciu.

Curg stropii, domnilor!
vestind un cer senin,
în raiul șerpilor
scuipând în jur venin.


Totem - Ruse Florian

Pentru că-ți idolatrizam surâsul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Prea izbutea s-alunge norii!)

Pentru că-ți idolatrizam ochii
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
La felul cum îți trădau rotunjimile sufletului?)

Pentru că-ți idolatrizam mersul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Se călcau și firele de iarbă-n picioare să-ți simtă apăsarea)

Pentru că-ți idolatrizam părul
(Dar cine nu ar fi facut-o-n locul meu?
Până și vântul se îmbăta răsfirându-l!)

Pentru că-ți idolatrizam mâinile
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? -
Mângâierile tale...)

Pentru că-ți idolatrizam chipul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Esența lui încă-i de neînchipuit!)

Pentru că-ți idolatrizam modul de-a gândi
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
La câtă spontaneitate! La câtă limpezime!)

Pentru că-ți idolatrizam existența
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Dacă n-ai fi fost, ce-ar mai fi existat?)

Pentru toate-acestea îmi accept pedeapsa
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? -
Ce-mi pasă mie de iadul de-acum,
când odinioară știu că m-ai iubit?)


Haiku. Vântul pe peron - Ruse Florian

tren întârziat
haltă în strai de brumar -
vântul pe peron


Despre cineva care se dădea citit - Ruse Florian

O carte de valoare certă, 
era, cândva, luată cam de sus;
unul, suportă ce suportă
iar apoi "istețului" i-a spus:
"Cu cât e mai celebră-o carte
cu-atât mai mulți rag c-au citit-o, 
ea dând un aer mai aparte
chiar și acelor ce-au sărit-o..."


Boul cu ștampila - Ruse Florian

De un timp încoa mă simt complet stupid
atunci când mă duc, frumușel, la votare;
mi-e, nu știu de ce, tot mai greu să decid
cam cine aș vrea să mă fure mai tare.


Reîntâlnire - Ruse Florian

Probabil că jenate, 
într-o bună zi, 
un piculeț, de-a lor pornire, 
singurătățile ne vor călăuzi
către o ultimă-ntâlnire.

Probabil, fâstâciți, atunci, ne vom opri
spunându-ne în mare grabă cum ne este...
făr-a spera, absurzi, 
să fim convingători –
admițând c-adevărul ne cam prisosește.

Probabil, numai ne vom saluta,
dintr-un impuls nefericit, 
iară apoi 
ne vom îndepărta
de-a binelea în infinit.

Probabil, ne vom mulțumi
să ne ferim privirile
așa… 
pentru-a ne fărâmi
preventiv iluziile.

Probabil, timpul, pentru-a ne batjocori, 
va pune între noi o fabuloasă punte
unde ne vom intersecta nepăsători
grav incapabili de aducerea aminte.


Licărire la o cascadă blestemată - Ruse Florian

Un peștisor privea
în sus la cascadă
și o dorință-avea:
din 'naltu-i să cadă.
"Ce frumos aș plonja..."
gândea voinicuțul, 
făr-a descuraja
că-și poate da ortul.
Așa că se-apucă
prin șuvoi a sui, 
chitit să își ducă
la-mplinire visu-i;
în timp ce-un ofticos
monta în cei de jos
un mod mai glorios
de a fi curajos:

"Alt bou ce-anunță stropi
gata-i să dispară...
Dacă tot ai aripi
caută de zboară"!


Haz de necaz - Ruse Florian

"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio șansă
o iau la goană pân' și muzele
poeții însă nu se lasă
și-și varsă bieții sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre…"

Cam așa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".


Diferență de opinii - Ruse Florian

"− Iubirea - hrana sufletului!
Nu ești de-acord cu asta, draga mea?"
Fu,-ntr-o zi,-ntrebarea șarpelui,
fiind, săracu,-ndrăgostit lulea.
− Iubirea? - Supraestimată!
Plus c-are și cam multe calorii… -
De-ai ține-un pic la siluetă
sigur n-ai mai mânca orice prostii!


Mersul trenurilor… - Ruse Florian

O gară și-un tren gata de plecare
(unde ori de unde - cam incert).
"Nu e rău!" mi-am zis, parcă, a visare,
doar n-oi nimeri în vreun deșert…

Şi, curând, au dat, viu, să tot apară
sate, noi orașe,-un pâlc de țări,
sau chiar câte-un bloc, singur, prea-ntr-o doară
'nfipt în plin câmp, mândru-n așteptări.

Prin vagoane,-n timp, oameni și neoameni
prind pe rând contur dar mulți se pierd -
Bifurcatu-mi drum, taie căi de-asemeni
până garnituri de tot discord.

Uneori, chiar râd : Oare cum destinu-mi
pare că-i, destinu',-a nu-mplini?
Alteori, e trist, golul, când nimicu-mi
cată, cu-optimism, a-l suplini.

Hm!

Ce puțin a fost, chipul, a-ți cunoaște
doar ca pe o piesă de decor…;
mai grăbit sau, chiar, prea lent, vreun tren, poate,
și-ast-ar fi ucis, cred, cest fior.


Până când și până unde? - Ruse Florian

Ce nebunie!
Camioane intrând în mulțime,
avioane intrând în zgârie-nori,
oameni auto-detonându-se-n mulțime,
copii de nici doisprezece anișori puși să ucidă "dușmanul" în numele Lui…
(Şi tot auzi că Allah e mare, atât de des încât aproape dai s-o crezi;
însă, apoi, îți vine în mod firesc întrebarea: 
oare cât de mare ar putea fi dacă chiar o avea nevoie de copii
netrecuți nici măcar de pubertate pentru a-și desăvârși opera?)

Nu, domnilor! Hai să nu ne mai ascundem atâta după deget!
Ce ideologie? Ce religie? Ce opresiune asupra cine știe cărei populații?
Până la urmă treaba ar putea fi mult mai simplă:
Atentate de dragul atentatelor,
extremism de dragul extremismului,
război de dragul războiului,
sinucidere de dragul sinuciderii!

Mă gândesc că nu e imposibil să existe site-uri speciale,
unde se dau like-uri pentru noutatea atentatelor, pentru oribilitatea lor,
pentru anvergura lor, sau pentru frumusețea lor…
Sinuciderea pare că a devenit o nouă formă de artă…
Ce Romeo? Ce Julieta? Alea erau romantisme copilărești…
Acuma sunt la modă noi motivații, noi metode, nu clișee de-alea… Ehe!
Probabil că nici nu va mai dura prea mult (dacă nu se-ntâmplă deja)
până la a se face acest gen de artă de dragul artei…
Tragic e că la cum evoluează fenomenul, 
nu pare imposibil ca în curând 
la facultatea de arte 
să se înființeze o nouă secțiune…


Asigurarea unui părinte - Ruse Florian

Noblețea, fiule,-i un mit,
când ai ceva de dăruit... -
Nici sfinții nu își prea permit
să dea pe gratis gratuit!


Din adâncuri de pustiuri - Ruse Florian

A pustiu, tot face valuri
peste-ntins o supernovă,
trecutu-mpânzind de-a pururi
cu un iz de arsă slovă.
Prezentul, c-un surâs pe chip,
deodat', își taie venele -
valuri și valuri de nisip
cad vlăguind clepsidrele.
Iar viitoru-ncremenit
suflu-abia dacă mai are
de-a vesti clipa ce-a fugit
prin ecouri funerare.


Din înaltul prieteniei 1 - Ruse Florian

Nu mă preacinsti
necinstindu-mă.

Nu mă răsplăti
înșelându-mă.

Nu mă umili
mituindu-mă.

Nu mă onora
obligându-mă.

Nu mă concura
subminându-mă.

Nu mă tolera
ignorându-mă.

Nu mă lăuda
denigrându-mă.

Nu mă proteja
asuprindu-mă.

Nu mă-ndepărta
plictisindu-mă.

Nu mă îndrepta
schilodindu-mă.


Cuiul și pironul - Ruse Florian

Cu totul, eu, nu sunt convins că oricărui balon
îi este destinat un cui pentru a-l sparge, 
știu însă c-am descoperit un nemilos piron
pe care-aș vrea să pot din minte-a mi-l extrage:

Eram suficient de flăcăiandru pe atunci
și făr' de-nțelegere-ori minimă răbdare, 
văzând cum apucase pe părelnice poteci 
o cunoștință dubios de-obositoare.
"Salvator", pe când duceam muncă de convingere, 
absurd plictisind cu idei "esențiale",
mi-a fost pusă, în sictir, meritata-ntrebare:
"Ce știi cu adevărat, tu, mă băiatule?"

De-atunci încoa' mă simt așa… ca un umil balon
captiv într-o anume lume de baloane
în care, cumva, cuiele și un banal piron
tot dau iluzia că nu ar fi baloane.

Știu, probabil mă înșel îngrozitor și poate
lumea aceasta-i infinit mai complicată;
prezumtivul dumneaei imens de simplitate
putând fi dat, cel mult, de a mea judecată.
Totuși, prin prisma-mi cu osebire-atrofiată,
o promisiune mi-a fost însămânțată:
«"Ce știi tu", ai oare vreo idee ce te-așteaptă
când voi găsi un cui să ți-l înfig în coastă?»    


Simplă formare de planuri paralele - Ruse Florian

Planul planurilor tale de viitor
și planul planurilor mele de trecut, 
ce-o dungă de prezent formau la început, 
se pare c-au pățit ceva sfâșietor:
s-au răsucit cumva în spațiul existent, 
până când, paralele, s-au îmbrățișat
(pentru o clipă), și-apoi viața, virulent, 
c-un strat din ce în ce mai gros le-a depărtat...


Un mic duel - Ruse Florian

"Creația de dragul creației, 
sau de al recreației?"
întrebă un gânditor răutăcios, 
cândva, pe-un om religios.

"Cunoașterea de dragul cunoașterii, 
sau de al recunoașterii?"
replică evlaviosul șicanat, 
gândind: Alt mare "luminat"!


Dezamăgirea unui magician - Ruse Florian

"Nimic nu poți piti extrem de bine, 
neascunzându-l până și de tine!"
își zicea magicianul plictisit, 
pe când repeta un număr "inedit"…
"Și pe cine oare-oi vrea să păcălesc,
de-n aste mici trucuri mă tot bălăcesc,
când nu-s în stare-a face să dispară,
nicicum, clovnul din mine, bunăoară?"


Nu demult, la o ceartă, dintre doi soți - Ruse Florian

«Ceva, de-o vreme, "draga mea", 
pare-mi-se te-amărăște!»
zise,-atent, un el către-o ea...
«De-astă dată ce-ți lipsește?»

«Ca-ntotdeauna - "băiat bun"», 
începu ea "creștinește".
«Regret "iubite" să o spun, 
tocmai lipsa-ți îmi lipsește!»


Anumitor teoreticieni - Ruse Florian

Nu te pot opri nici filozofii, 
nici vreun fizician oricât de șters, 
să tot emiți diverse teorii
cu privire la bătrânul univers;

totuși, "prietene",

oare exagerarea prezentării
lor ca judecăți universale
nu-i calea sigură a promovării
unei ignoranțe abisale?


O mică părere, despre un anumit gen de condoleanțe - Ruse Florian

Poetic, despre o mare tragedie,
nu cred că trebuie scris mai nimic.

Cine știe, ai putea potrivi rimele prea banal
(iar asta chiar ar deprima),
sau dimpotrivă,
să le compui mult prea frumos
(iar asta ar fi de neiertat).

De aceea, poetic, cred că mai nimic
n-ar trebui scris despre o mare tragedie...


Justiția n-a murit - Ruse Florian

Justiția n-a murit,
doar se prostituează;
sărăcuța-a și orbit
la cât se masturbează.


O simplă deducție - Ruse Florian

Filozofia-ndrăgostitului exclusivist:
"Exiști, iubito, deci exist!"


Câte ceva despre umbre - Ruse Florian

Am realizat cum este să te-ntâlnești c-o umbră, 
să o săruți, s-o ții de mână, s-o-mbrățișezi…
eventual, s-o iei așa…, cu totul, pe-arătură, 
atât timp cât în vrăjile,-acesteia, te-ncrezi.
Umbrele, am realizat, că-s vesele sau triste, 
că-s aspre ori, din contra, foarte delicate, 
că sunt lașe-ori curajoase, simpluțe-ori complicate, 
verticale ori dureros de înclinate…
Am realizat că nu e cu totul imposibil, 
orice ai fi, să ți se potriveasc-o umbră, 
chiar umbră,-ntâmplător, de-ai fi, nu este improbabil
să te-asortezi cu cine știe care umbră.
Am realizat, amarnic, cum o umbră,-ntr-o clipă,
este-n stare a trânti cu tine de pământ
și fără de a se simți vreo secundă în culpă
să-ți transforme mai toate iluziile-n vânt.

Ce încă n-am realizat e când am realizat
că ajută, poate, să nu-ți pui bază-n umbre, 
dar, la câte-ai de la ele, cu-adevărat, de-nvățat, 
parcă-i păcat să le suprimi cu "lumini" sumbre…


O senzație mai veche… - Ruse Florian

Din imensitatea lucrurilor care
pot fi suspectate de unicitate, 
centrul totului, nu se arată oare
cel mai pasibil de ubicuitate?


Umil răspuns unei adorabile tachinări - Ruse Florian

(Îmi ceri) o cât de mică garanție...
pentru veșnicie?
Deși-ți va suna, poate,
a lamentabilă dulcegărie, 
draga mea, de-un lucru-s sigur:
Viața-mi neînchinată ție, 
ar fi o poezie
lipsită integral de poezie!


Tanka. Joc - Ruse Florian

o frunză verde
o alta mai trecută
joc de badminton -

niciodată nu poți ști
cum cade un fluture


Vizita la medic - Ruse Florian

Furnicuța greșise
pentru întâia oară, 
iar șefa ei îi zise
"o vreme" să dispară...
"– Draga mea, regret nespus, 
căci fost-ai devotată
(muncii) ca un rar supus, 
îns-ai facut-o lată."

Furnicuța-nțelese
că treaba-i foarte groasă, 
de-aceea își alese
cel mai lung drum spre casă.
Spera să încropească
un plan de acțiune
prin care să renască
așa... ca prin minune.

Se-opri la un moment dat
și-ncercă să zâmbească
ca un clișeu expandat
gata să-nnebunească.

"– Ce naiba mă tot agit?"
(Se autopersifla.)
"– Doar norocu-mi ce-a fugit,
prea curând, nu l-oi afla."

"– În plus, nu-s frumușică
și nici prea istețică, 
sunt numai o furnică
complet călită-n frică."
(Frica de-a fi săpată, 
de a fi devansată, 
de-a fi concediată, 
sau de-a fi o ratată, )

Apoi, ușor nevrotic,
ea-și aduse aminte
de-un procedeu hipnotic,
cu lux de amănunte...
(Un psihanalist, recent, 
într-o carte, expuse
cum puteau fi-n pacient
sentimente induse...)

"– La medic, deci, nenică!"
(Timp era de-o vizită...)
"– Să-mi dea o nouă frică -
frica de reușită!"

"– Ce chestie!" își spuse
(nicicând nu luase-n seamă
gândul ce-o străbătuse...):
"Nu scapi de ce ți-e teamă!"


La limita bunului simț - Ruse Florian

Sub care măști voi da mâine-a m-ascunde, 
nu vreau să am vreun habar;
bune motive totuși trag nădejde
să le justifice măcar.


Animale de companie - Ruse Florian

Probabil că-i părem singurătății
drăgălași și foarte relaxant dezorientați, 
nereușind pe-ntreg parcursul vieții
decât să-i fim aproape patologic devotați;
altfel, cu siguranță ne-ar împiedica cumva
să îi ținem prea temeinic de urât, 
eventual, lasâdu-ne parșiv pe undeva
slobozi din lesa-n care ne-am tot vârât.


Ce femeie! - Ruse Florian

"Ce femeie!", tot gândeam, uitându-mă la tine.
Pe-atunci nici nu bănuiam că, poate, nu văd bine.

Însă,-ntr-o anume zi, plină de poezie,
te-ai pornit, frumos, să vii cu-așa o gingășie

c-ar fi o aroganță să zic 'n aceeași cheie,
precum odinioară, și-acuma: "Ce femeie!"


Visătorul - Ruse Florian

Mort din neființă, viețuind, 
tu, bietule remuritor, 
pân' și viața-ți vezi reiterând, 
visându-te nemuritor.


Un crâmpei de iarnă apocaliptică - Ruse Florian

Cern fără milă norii de zăpadă, 
nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți;
în albă beznă întregul se scaldă... -
E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți!

Optimismu-i la cote primejdioase, 
până și moartea resimțind gerul crunt, 
iar liniștea, ce se strecoară în case, 
face-a se-auzi fulgi izbiți de pământ.

Nu este nici zi, nu este nici noapte, 
și-i straniu cum, mai totul, parc-a-ncremenit, 
lămpile pe străzi așa-s de-nghețate
c-amplifică jalea-n orașul urgisit.


Despre geniu - Ruse Florian

Vizitează pe mulți geniul, 
neanunțând că vine, 
rar vezi însă pe vreunul 
la care și rămâne.


Un gând ironic (la o despărțire) - Ruse Florian

Ce-ar fi oare mai patetic: 
Să te scuz
că m-ai jucat pe degete din prima clipă?
Sau, pur și simplu, să te-acuz
de dragoste din culpă?


Prăpăstioase piscuri - Ruse Florian

Are și prostia
munții dumneaei,
numai că aceștia
sunt mai ciudăței:
atârnă în jos,
parcă-s stalactite,
tentând grațios
aere-alpiniste.
Pe versanți găsești,
mereu, pierde-vară,
urcând făr-a ști
că, în fapt, coboară.
Cei mai nătăfleți,
în pisc de-adâncime,
se văd câștigați
chiar și-n profunzime.


O zi - Ruse Florian

De plumb mi-e gândul astăzi
Îl las s-atârne-n jos, cât mai în jos -
Verticalitate șifonată

Sufletul un gol mi-e astăzi 
O bulă-n trupu-mi bâjbâind făr' de-orizont -
Boloboc debusolat

Doar fum mi-e clipa astăzi
Cenușa-i tot mai neglijabilă -
Fie-i țărâna ușoară!

Mi-e inima dogită astăzi
Rătăcitu-i tact, total lipsit de tact -
"Muzică cacofonică"

Paralizat mi-e visul astăzi
(Prea era zvăpăiat) -
Un tren apărut de niciunde

Subunitar mi-e eul astăzi -
Un mic ceva, cocoțat pe-un infinit interior
(Oare-i improbabil, orice-ai face,-a tinde către zero?)

Absurd mi-e, poate, crezul astăzi
(Măcar m-abțin a-i crede-absurzi pe-acei ce nu-l împărtășesc) -
"Rază" de-ntuneric? Atunci, așa să fie!

O glumă mi-e speranța astăzi -
Are alzheimer‎
(Săraca, cică-ar mai muri și ultima!)

Mi-e parcă, de un timp încoa', același astăzi, 
Ani peste ani, banal peste banal -
Linie moartă

Mi-e plictiseala pe avarii astăzi 
(De-atâta plâns motoru' i-a calat)
Stau ca prostu'-n drum și-ntreb retoric: o face viața asta?
"Cine știe?" zice-un trecător (băgându-se și el în seamă) - 
"Întâi trăiește-o! Și-apoi judecă tu singur la final!"


Trepte ale ignoranței - Ruse Florian

Când înțelegi că nu-nțelegi, 
încă mai ești un rezonabil ignorant;
când nu-nțelegi că nu-nțelegi, 
(atunci) devii deja de-a dreptul enervant…


Unul din cele mai mari regrete - Ruse Florian

n-am suportat să păstrez
nicio poză cu tine
de-aceea poate
unul din ciudat de puținele
imense regrete-ale mele
a fost când memoria-mi
la un moment dat
n-a mai știut 
să-ți reproducă chipul


Haiku. Reper - Ruse Florian

reper în jurnal - 
toate simțurile spun:
întoarce foaia


Perspectivă infinită (Stupefiant demiurgic) - Ruse Florian

Presupunând că-n plin nimic, 
sictirit, undeva în afara timpului, 
ai un moment de inspirație dramaturgică...
așa încât:

Creezi întâi decorul
precum și protagoniștii, 
în ideea de a intra o singură dată, pe rând, 
în pielea fiecărui personaj în parte, 
luându-i forma și trăindu-i practic viața, 
(exact așa cum i-ai imaginat-o), 
de la intrarea pâna la ieșirea  
acestuia din scenă.

(Evident, întreg parcursul l-ai realiza automat, 
printr-o mică inginerie temporală,
până ce ai acoperi, aleator și exclusiv, 
prin propriile-ți prestații actoricești, 
absolut toate părțile implicate, 
dând în acest fel iluzia
continuității evolutive a întregului.)

Iar apoi, pentru ca spectacolul
să-ți pară cât mai realist, 
faci în așa fel încât
nu numai să nu-ți amintești niciodată, 
pe toată durata spectacolului, cine ești cu adevărat, 
dar să nu ai nici conștiința
acelor salturi de la un rol la altul. În plus, 
să nu te poți baza sub nicio formă
pe alte însușiri decât cele ale personajului curent, 
jucând fără a avea impresia că ai juca, 
crezând, de fapt, că aceea e viața ta.

Întrebarea care se pune e: Ce-ai face? 
Ai intra în horă (plonjând în universul astfel creat)?
Sau, eventual, ți-ai intitula opera
"În căutarea Liberului Arbitru", 
apoi ai arunca-o pe undeva prin vreun sertar?


Senryu secvență. Poziții (Kamasutra politică) - Ruse Florian

poziția căpușei -
nepărtinirea
mă recomandă

poziția câinelui -
doar dând din coadă
pupi conform în fund

poziția porcului -
eu chiar vă provoc
să mă îngrășați

poziția struțului -
vâna de curaj
cată în nisip

poziția cârtiței -
nu poți întrece
barem dă să sapi

poziția râsului -
marfă pe aici
să tot emigrezi


Nova - Ruse Florian

Mă tem pentru tine, 
mă tem pentru noi, 
căci soarele
abia se mai poate abține
să nu explodeze
murind de invidie
pe surâsul tău.


Întrebarea sfinxului casnic - Ruse Florian

Care imagine e mai oripilantă:
o mamă în cel mai înalt grad pervertită, 
un tată ce-i asemănător ticăloșit, 
ori copilul de-o așa pereche șlefuit?


Am văzut - Ruse Florian

Am văzut începutul unui univers

(Dumnezeule, cât pot fi de în vârstă)

Unii l-au numit big bang
alții creația unuia sau mai multor zei și așa mai departe

Nu prea știu ce să cred despre aceste chestiuni
și sincer nici nu prea îmi pasă

Lucrurile pentru mine sunt atât de clare în ciuda faptului 
că nu am reușit să conving pe nimeni niciodată 
cum totul a început atunci când am întâlnit-o prima dată

Am văzut sfârșitul unui univers
mângâiat oarecum de acel
"Nimic nu se pierde, totul se transformă"
pe care frumos îl spunea  odată cineva
Se pare că nu e nevoie de forțe supranaturale
pentru a dispărea un univers
doi oameni la fel de banal cum îl pot crea 
îl și pot face să dispară

Totuși cel mai insuportabil de văzut e că
deși pierdut întru totul
m-am transformat în ceva care-și deplânge transformarea
dintr-un univers paralel cu al ei


Ce înseamnă un terorist kamikaze? - Ruse Florian

Acel sinucigaș prea trist,
ce nu doar clipa c-o trăiește,
dar, cu un aer altruist,
morbid, o mai și-mpărtășește.


A o lăsa de azi pe mâine - Ruse Florian

Într-o zi caniculară,
un munte guraliv gândea:
Statul ăsta mă omoară... -
Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Zi după zi trag ca prostul,
an dupa an, veac după veac;
nici nu știu ce e concediul
și-un singur drept am - să m-atac!

M-aș duce și eu la mare
pentru-a mă răcori puțin,
sau măcar pe la pădure
la umbra ei să-mi mai revin.
(Nu credeam, codrii, a-mi vedea
tăiați în așa ritm acerb;
erau odat' mândria mea,
acuma fierb fiind imberb.)

M-aș duce înapoi la daci
ce-mi amintesc c-aveau respect,
să-i întreb de-acești pui de draci
se trag din ei - ar fi suspect!
(Oare-au trecut prea mulți pe-aici,
iar geții, popor primitor,
din ce erau, în hoți calici,
s-au transformat, ușor, ușor?)

M-aș duce-n lume dar mi-e drag
de-acest pământ, n-am cum să fug,
plus că, străini, prea-n pace-și trag,
din el, mai tot ce-i bun de plug.
(Ce-ar zice cei ce-au tot murit,
în timp, s-apere România,
acum, pe bani, c-am convenit,
tembel, a-nstrăina glia?)

M-aș duce-n țară-n lung și-n lat,
s-arunc nădufu-ntr-un seif,
trezind românul leșinat,
chiar dacă-i muncă de Sisif.
("A fura ca-n codru" iată
o spusă contra naturii… -
când prea-i generalizată,
oameni buni, dispar și codrii!)

Dar unde nu m-aș mai duce,
se-amăgea el cu grație,
îns-acu' nu-i chip și pace
că-s rupt de-o insolație…


O mică banalitate - Ruse Florian

Nu poți fi exagerat de om,
nefiind, din când în când, neom!


    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2021 Ruse Florian / All Rights Reserved.