Florian Ruse - "Poezii"
 
Atelier

    1 2 3 4 5 6

"Alesul" - Ruse Florian

Când ești copil, a lumii murdărie berechet,
cu mare greutate, simțurile, o filtrează
și-astfel, depunându-se în straturi peste suflet,
în mod sensibil, viața întreagă-ți afectează.
În timpu'-adolescenței, mizeria din oameni,
te răscolește cu o stranie brutalitate, 
de-aia comparându-te, necopt, cu ai tăi semeni
despre tine-ajungi să-ți faci păreri, trist, exagerate.
Cu anii-o să surâzi când, în sfârșit, vei constata
că viața nu-ți cere doar să te-obișnuiești cu jegul, 
ci și-n timp ce reușești tu însuți a-l completa
să nu te prinzi ce comic e să crezi c-ai fi alesul...


Aburi moralizatori - Ruse Florian

Chiar de ți-ar putea, toleranța,-n fapt, susține
respectu-ți declarat față de ce detești, 
ferește-te-a te detesta, însuți, pe tine,
s-ajungi, în mod absurd, cumva, să te respecți.

Privind în sine-ți, făr-a-ți stăvili cinismul, 
pe alții. poate.-i mai ușor să îi suporți;
totuși, când ții s-o mai și faci pe moralistul,
nu mușca orbește cu ai "decenței" colți!

Când plictiseala îți e crunt încorsetată
și toate-s aberant de sumbre-n jurul tău,
decât zicala: "După faptă și răsplată",
puține lucruri te pot aburi mai rău!


Bizar și găunos - Ruse Florian

Nu e bizar să te menții nerevanșat, 
față de-acela ce,-acut, te înghiontește, 
ci, să o faci pentru-a-ți păstra nealterat
vreun imbold, suspect, ce-auto-măgulește...
Nu-i găunos să te arăți sofisticat,
când mojicia în jurul tău dospește, 
ci, să o faci deoarece ești prea frustrat
de vreun complex care te mistuiește...


Ceva-ul pierdut - Ruse Florian

""Pe-atunci când încă hoinăream
prin lumea ta de ceață
că de abia mai bântuiam
prin propria mea viață, 
pare-se-a fost ceva marcant
ce-am pierdut întâmplător...,
un nu-știu-ce-așa important
că încă-l cat visător."

Glumești? Un nu-știi-ce marcant?
(Mi-ai spune, tu, probabil...)
Când te-ai făcut așa galant?
Mă lași? Hai, fii amabil!


Curajul extrem - Ruse Florian

Să accepți, atunci când frica te paralizează, 
terifianta provocare;
lașitatea, umilind-o până-ți aiurează
neputincioasă la picioare.


Erodare de duzină - Ruse Florian

Cum ziua când ea nu râdea
era o zi zdrobită, 
destul de des el tot dădea
vreo poantă să-i transmită.

Iar când părea că ea vedea
lumea-n tonuri obtuze, 
el, delicat, le înflorea,
așa... să o amuze.

Cam astfel fost-a la-nceput
și-un timp după aceea, 
apoi, ceva s-a petrecut,
surpându-i odiseea...

Odată chiar, când își zicea: 
"Culmea e că ne-am și luat!", 
el, o surprinse cum gândea:
"Hazul s-a cam terminat…"


Fitilul - Ruse Florian

În viață, spunea cineva,
ai de urcat un munte
către un nu-știu-ce ceva
menit de-adânc să-mplânte.
Așa c-am dat să urc și eu,
acolo unde timpul,
doar el, mă susținea din greu
să îmi afirm nimicul.
...........................

Hm, am gasit ceva, ceva
pe-un vârfișor de lume... -
surpriza de-a mă captiva
cu totul altă culme.


Grații de iarmaroc - Ruse Florian

Tânjind de a-i intra cumva în grații, 
pe nimeni nu disperi mai mult ca abordare, 
decât a-i sabota orice intenții, 
de-a te trata cu vreo firească boicotare.


Îndepărtări forțate - Ruse Florian

Să ai tăria de-ai îndepărta, 
la timp, pe-aceia pe care-i respecți, 
când simți că altfel i-ar discredita
prea mârșavele tale intenții;
totuși, să o faci menținând vie
decența de-a te-autorespecta -
sădindu-le, cu diplomație, 
motive de a nu te regreta.


Întâmplare simplă (din generală) - Ruse Florian

"Hm, de serviciu pe școală…
Ei, asta chiar că-i bună!
Ce mai baftă ireală 
peste mine să vină!"

Cam așa-și zicea elevul, 
când la poartă apăru, 
miracolul, pur și simplu, 
printr-un nene ce-i ceru:

– N-ai vrea din clasă s-o aduci
pân' aici pe eleva…
Nu am chei - ce să îi faci?
Și-acas' nu-i altcineva…

Pe loc, micuțul înlemni:
Insul vorbea despre ea…
(Cea după care, ca nimeni, 
de-o bună vreme murea...

Zâmbetul ei... doar el știa
în ce hal înnebunea, 
tăindu-i respirația
mereu când i-l surprindea.)

Pesemne domnul îi era 
o rudă-apropiată, 
deci, pentru a nu-l dispera, 
puștiul plecă pe dată.

Acum pare că-i momentul, 
ceea ce simt, să îi spun…
(gândi-n grabă prichindelul).
O să dau tot ce-am mai bun!

Din mers copilul "dichisi"
planul cum urma s-o ia
pentru a nu o plictisi, 
sau mai rău, a o speria.

Deschise ușa și concis
"lămuri" cum sta treaba, 
ea-l privea…(părea un vis), 
pe când profa-l întreba:

– Măi băiete, cine-o cheamă?
Să ne dumirim nițel…
(Zăpăcit de-acea enigmă...)
– Păi... un om! (Răspunse el.)

Ce s-a mai râs pe seama lui, 
până și ea surâse… -
Astfel, elanul tontului, 
din fașă se-ntrerupse…


Întrebare fără motivație... - Ruse Florian

Dac-ar exista pe lume oameni motivați
tocmai de lipsa vreunei motivații  -
oare-or putea, aceștia, să fie remarcați, 
cumva, atunci când dau reprezentații?



Judecăți dezinteresate - Ruse Florian

Vreun nematerialist simți nevoia să te dai? -
Ai măcar bunul simț s-o faci punând un pic de spirit;
iar dacă se întâmplă dintr-acesta să nu ai,
nu-l cumpăra ostentativ, secându-te de credit...

Dai semne c-ai fi gata de-a deveni chiar loază
cu cineva ori vreun ceva ce,-ntâmplător, prețuiești? -
Ai grijă când careva te mai și motivează, 
să nu neglijezi cât pot fi oamenii de "altruiști".

Ţii, musai, majoritar, a-ți fi recunoscută,
de-un grup, a inteligenței superioritate? -
Vezi ca în campania aceasta susținută
să nu-ți scape ironia celor ce-ți dau dreptate.

Și atunci când incorecți se-arată toți în juru-ți, 
să-ți amintești, prea optimist, dacă-ncerci să-i corijezi
că numai un visător, cinstit cu sine însuși, 
n-ar crede, socoteala lumii, absurd, să ajustezi.


Mai mult sau mai puțin enormități - Ruse Florian

Perseverezi în lucruri ce dezgustă, 
fie că ești sau nu, de-mprejurări, forțat? -
Să nu te miri dacă vei prinde-o crustă, 
ce te va-nfățișa, curând, ca pe-un ratat.
Reiterezi mai tot ce te ridică, 
împins de vreun îndemn din adânc scăpărat? -
Nu te crede,-absurd, ignifug, nenică,
aripi parfumându-ți cu izuri de păcat.
Ţi-ai cam ratat ocazia cea mare? -
Nu te răscumpăra-n, triste, băi de milă…
(Prea mulți o fac în plină supărare,
riscând, sieși, chiar ei, să își facă silă.)
Vreo plăcere-a-ncetat să te ridice? -
Îngroap-o-n ridicol pân' se mistuiește!
(Decăderea detestând s-adulmece
vreun eu ce, când și când, se mai primenește.)

Iar de-n juru'-ți, vai, destui s-or bizuii
că știu, pentru tine,  ce e cel mai bine, 
ascunde-le,-atent, cam cât i-ai prețui, 
tu, ne prea crezând, neam, în intenții bune…


Mesajul de pe fața unuia, la asaltul "bunei" sale soții - Ruse Florian

Arată-mi, insultându-mă, până mă lecuiesc, 
cât de gingaș mai eram crezând că mă respecți;
iar dacă îți par insensibil la "subtilități", 
nu mă ațâța, exagerând, c-ai să regreți!
Arată-mi, umilindu-mă, ce-adânc mă prețuiești,
când grațiile tale în ochii mei pălesc;
iar dacă măgăria nu voi da să-ți stăvilesc, 
nu gândi că n-aș avea cu ce s-o altoiesc!


Mici reflecții despre prietenie - Ruse Florian

Prietenia zdruncinată
de cea mai josnică trădare, 
rar poate fi reanimată, 
îmbălsămând-o cu iertare.
Prietenia sabotată
de-ncrederea exagerată, 
se lasă greu resuscitată, 
supradozându-i toleranță.


Mici ticăloșii - Ruse Florian

Dezinteresul omului interesat,
ades inteligența o insultă, 
atunci când interesu-i "dezinteresat"
e stimulat de măgărie brută.

"Simțirea" celui ce-i cu totul nesimțit,
răbdările, în genere,-ofensează; 
nu că măgaru' ar fi devenit simțit, 
ci, mai cu seamă, că-l avantajează.


Monstruozități cutremurătoare - Ruse Florian

Generozitatea-i, câteodat', într-atât de odioasă
încât cutremură și monștrii cu postura-i grațioasă.


Nedumerire - Ruse Florian

De ce mă lași atâta-n așteptare?
De ce ții tu,-n fapt, să mă chinui?
Îmi pui oare răbdarea la-ncercare?
Hai nu te mai prosti și vino!

Oricând, cu inima-ți deschisă, 
binevenită ești să-mi bați la ușă...
Nu-mi spune... de-altceva ești prinsă?
Hai, fă-ți un pic de timp și, grabnic, vino!

Să fie doar o sumbră strategie, 
pentru-o mai blândă despărțire?
Cât m-ar durea, așa o mârșăvie…
Deși, poate c-ar prinde bine!

Iar de-o fi un plan ce-l născociși, 
iubirii ce îmi porți, să stăvilească, 
ce trist ar fi, de ți-ar reuși, 
și trist, cred că ți-aș reproșa o viață.


Nelămurirea unui executat - Ruse Florian

"Nimic nu-i mai respingător,
în arsenalul unui gâde,
ca rânjetu-i biruitor
afișat după ce ucide."

Cu asta fost-a ea-narmată
când acel rictus pervertit
pentru o clipă blestemată
chipul i l-a schimonosit?


Noroi de neșters - Ruse Florian

Noroiul inuman de-a-l încuviința, 
împroșcă, uneori, cu-atâta barbarie
încât orice-ncercare de a-l curăța
devine, pur și simplu, tristă murdărie.


O părere - Ruse Florian

Oricât ar face să-ncropești, 
legături tovărășești -
Nu vrei să te-mprietenești, 
cu făptura ce-o iubești!


O mică întrebare cu privire la naivitate - Ruse Florian

"Aproapelui, o face-a-i proteja naivitatea
față de influențe noi la care se expune, 
chiar ignorându-i în totalitate apărarea
vreunei mai vechi naivități legată de tine?"
Iacătă un mod, ce-i drept, un picuț cam acrobatic,
de a te întreba care îți poate frânge-avântul…
(Până și-un amănunțel, în aparență de nimic, 
izbutind, câteodată, să îți sufle creditul...)


Problema gemenilor perfecți - Ruse Florian

O fi utopic ca ideea de a replica, 
deplin, ceva ce este unic, 
să eșueze permanent în logica, 
trecută de-un nivel simbolic?
Presupunând totuși c-ar exista, 
două cevauri perfect similare, 
cât oare,-acestea, ar putea coexista
în totul, necoincizând ca amplasare?


Pure naivități, adresate celor părăsiți - Ruse Florian

În caz că mintea prinsă-ți lași în noi și noi răspunsuri, 
atunci când vreo neșansă te-aruncă-n pustiuri, 
iar viitorul nu-l prea vezi decât în culori tulburi,
conturate de-un prezent care-ți dă fioruri,
cel mai probabil este să treacă timp destul, 
oarecum, până-a ajunge-n stare să-ți reamintești
cât este de dificil a-ți clădi trecutul, 
noi eșecuri, niciodată, neriscând să-ți însușești.

Iar de-ncrederea-ți în sine o vei mai și căuta,
fără vreun rezultat, la ai tăi prieteni, 
nu te baza c-ar folosi de-n grup i-ai îndepărta, 
scoțându-i, cu-ale tale, prea tare, din pepeni…
Dar nici nu gândi c-ar fi chiar inacceptabil,
a le face, acestora, un oarecare bine, 
tratându-i indiferent (într-un mod amabil)
până ce vei avea, din nou, tăria de a-ți spune:

"De ce, la despărțirile cu mult prea mari regrete, 
n-am da oare să-l trezim, cumva, în noi, pe-Orfeu, 
"cu cântec", transformându-ne speranțele deșarte
în ne-nsuflețite exponate de muzeu?
N-ar fi mai realistă și-ntr-un fel vivace, 
o revenire,-n acest mod, a noastră, la izvoare  –
cântul purificându-l pentru-a readuce
în propriile suflete o limpede-ncântare?"


Scopul scuza mijoacele? Sau... - Ruse Florian

Accidental, și-un mijloc mai modest se-ndură
în a scuza de-ochii lumii scopurile
indiferent de bietele-ar fi în masură
să-și scuze ceva mai mult decât scuzele…
În urma unui astfel de eveniment,
care-i arată, vieții, latura mai crudă, 
mijloacele și scopurile, aparent, 
ajung într-un așa hal că se și confundă…


Puțin din riscurile exemplului… - Ruse Florian

Uneori, fiind impudic
din simplă pudicitate, 
poți să nimerești, temeinic, 
marea imoralitate.
Doar c-ades astă-ndrăzneală, 
aduce titlul de stupid, 
conferit mai cu fereală…
ca pentru un țintaș perfid.


Scurtă banalitate - Ruse Florian

Câte-odată, vidul de voință, 
în ciuda aparenței, 
nu indică lipsa de voință, 
ci de-al scopului temei...


Sechelele unei despărțiri - Ruse Florian

"Poate c-or exista și moduri de-autoalin, 
capabile-anumite amintiri de-a surghiuni, 
care să îți îngaduie-a mai rezista puțin, 
fără s-ajungi, în întregime, a înnebuni;
altfel la ce atâtea maniere de a povesti
momentele prin care ai trecut
care-ar putea, eventual, ajuta să-ți terfelești
cele mai bune clipe ce-ai avut?"

Cam asta-mi străbătuse,-odată, gândurile, 
de-am prins provocării:"Cum vă cunoscuserăți?" - a mă pripi.
Pe atunci, nu bănuiam că amintirile
au de la naștere,-n dotare, proprii lor anticorpi…

Așa c-am încercat persoanei care mă-ntrebase, 
să-i răspund aproape-ncrezător;
când, glasu-mi hotărât-a, deodată, să mă lase, 
într-un chip profund stânjenitor…
Pesemne, corpul meu, ca nicio altă dată enervat, 
cu înțelepciunea-i de temut, 
mi-a dăruit și el o clipă, imposibil de uitat, 
arătându-mi cum e să fii mut.


Steaua căzătoare - Ruse Florian

Uneori îmi spun că de n-ai fi izbutit,
în atâtea feluri, să te-arăți frumoasă, 
bătrânețea, poate, chiar ar fi consimțit
să te primească, la dânsa, generoasă.
Se pare că nici soarta nu prea ți-a priit, 
mai ales că-i contestai, fățiș, ființa, 
și crudă,-n cale-ți, într-o zi, s-a proțăpit
chitită pe-a-ți răsplăti nesăbuința.
Alteori îmi zic: Ce rară fericire, 
că mi te-ai refugiat în amintire!
Aici, bănuiesc că-i greu, vreo uneltire,
memoria-mi să facă... - (Nici, nu-i stă-n fire.)


Tranșarea unei probleme (Abandonul) - Ruse Florian

Nu că începuseră să ți se vadă cărțile, 
jocul acela... mi se părea puțin stânjenitor, 
ci, fiindcă reprezenta unul din trucurile, 
cu care, uneori, mai confuzai vreun amator.
Un timp, am bănuit că-i doar o trecătoare glumă, 
care-ar fi pierdut din farmec, ne prea luând-o-n serios.
Mi-am zis, apoi, știind că tot ce-ncepe se și curmă, 
c-ar fi păcat s-o ținem langa c-un joc așa hidos.


Trist optimist - Ruse Florian

Când ne-am revăzut, după așa amar de ani, 
surâsu' îți părea la fel ca-ntotdeauna:
ba întremător, ba nesecat izvor de răni
ce inima-mi făcea să bată ca nebuna.
Dar râsu-ți care,-odată, în stil desăvârșit, 
reușea, miraculos, să mă-nveselească, 
devenise, pare-se, ciudat de-obișnuit -
pesemne, timpu',-o fi ținut să-l lecuiască…

E straniu cum, după atâtea anotimpuri, 
doar lucrurile-acestea m-au sensibilizat!
Chiar m-amăgeam, pe când plecai, că multe treburi,
probabil, nici la mine, nu prea te-or fi frapat…


Umilă aberație a nivelării - Ruse Florian

Îdeosebi, formarea caracterelor ce eșuează
le-aduce notorietate celor care conformează.


Una dintre iluziile căderii… - Ruse Florian

Se întâmplă, câteodată, când pici mult prea de sus, 
să capeți o așa nebună inerție
că cei ce cad cel mai de jos aproape e exclus
să nu ți se pară că plutesc cu grație...


Vorbe cu recul - Ruse Florian

Reculul câte unei vorbe-n vânt, 
chiar nu își poate-ascunde, întotdeauna, ironia
de-a îl răni, profund, pe emitent...

Mai cu seamă-atunci când "plumbul", ce-n alt suflet se împlântă, 
dă-ntr-o criză de singurătate
și menține,-n consecință, plaga necicatrizată.






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2019 Ruse Florian / All Rights Reserved.