Florian Ruse - "Poezii"
 
Atelier

    1 2 3 4 5 6

Aburi moralizatori - Ruse Florian

Chiar de ți-ar putea, toleranța,-n fapt, susține
respectu-ți declarat față de ce detești, 
ferește-te-a te detesta, însuți, pe tine,
s-ajungi, în mod absurd, cumva, să te respecți.

Privind în sine-ți, făr-a-ți stăvili cinismul, 
pe alții. poate.-i mai ușor să îi suporți;
totuși, când ții s-o mai și faci pe moralistul,
nu mușca orbește cu ai "decenței" colți!

Când plictiseala îți e crunt încorsetată
și toate-s aberant de sumbre-n jurul tău,
decât zicala: "După faptă și răsplată",
puține lucruri te pot aburi mai rău!


Ceva-ul pierdut - Ruse Florian

"Pe-atunci când încă hoinăream
prin lumea ta de ceață
că de abia mai bântuiam
prin propria mea viață, 
pare-se-a fost ceva marcant
ce-am pierdut întâmplător...
un nu știu ce-așa important
că-l cat încă visător."

Glumești? Un nu știi ce marcant?
(Mi-ai spune tu probabil...)
Când te-ai făcut așa galant?
Mă lași? Hai, fii amabil!


Erodare de duzină - Ruse Florian

Cum ziua când ea nu râdea
era o zi zdrobită, 
destul de des el tot dădea
vreo poantă să-i transmită.

Iar când părea că ea vedea
lumea-n tonuri obtuze, 
el, delicat, le înflorea,
așa... să o amuze.

Cam astfel fost-a la-nceput
și-un timp după aceea, 
apoi, ceva s-a petrecut,
surpându-i odiseea...

Odată chiar, când își zicea: 
"Culmea e că ne-am și luat!", 
el, o surprinse cum gândea:
"Hazul s-a cam terminat…"


Fitilul - Ruse Florian

În viață, spunea cineva,
ai de urcat un munte
către un nu știu ce ceva
menit să te încânte...

Așa c-am dat să urc și eu,
acolo unde timpul,
doar el, mă susținea din greu
să îmi afirm nimicul.

Hm, am găsit ceva, ceva
acolo-n vârf de lume -
surpriza de-a mă captiva
cu totul altă culme...


Grații de iarmaroc - Ruse Florian

Tânjind de a-i intra cumva în grații, 
pe nimeni nu disperi mai mult ca abordare, 
decât a-i sabota orice intenții, 
de-a te trata cu vreo firească boicotare.


Haiku. Cu vino-ncoace - Ruse Florian

stil de vino-ncoa' -
floare de nu-mă-uita
pe-un câmp plin cu maci


Mai mult sau mai puțin enormități - Ruse Florian

Perseverezi în lucruri ce dezgustă, 
fie că ești sau nu, de-mprejurări, forțat? -
Să nu te miri dacă vei prinde-o crustă, 
ce te va-nfățișa, curând, ca pe-un ratat.
Reiterezi mai tot ce te ridică, 
împins de vreun îndemn din adânc scăpărat? -
Nu te crede,-absurd, ignifug, nenică,
aripi parfumându-ți cu izuri de păcat.
Ţi-ai cam ratat ocazia cea mare? -
Nu te răscumpăra-n, triste, băi de milă…
(Prea mulți o fac în plină supărare,
riscând, sieși, chiar ei, să își facă silă.)
Vreo plăcere-a-ncetat să te ridice? -
Îngroap-o-n ridicol pân' se mistuiește!
(Decăderea detestând s-adulmece
vreun eu ce, când și când, se mai primenește.)

Iar de-n juru'-ți, vai, destui s-or bizuii
că știu, pentru tine,  ce e cel mai bine, 
ascunde-le,-atent, cam cât i-ai prețui, 
tu, ne prea crezând, neam, în intenții bune…


Întâmplare simplă (din generală) - Ruse Florian

"Hm, de serviciu pe școală…
Ei, asta chiar că-i bună!
Ce mai baftă ireală 
peste mine să vină!"

Cam așa-și zicea elevul, 
când la poartă apăru, 
miracolul, pur și simplu, 
printr-un nene ce-i ceru:

– N-ai vrea din clasă s-o aduci
pân' aici pe eleva…
Nu am chei - ce să îi faci?
Și-acas' nu-i altcineva…

Pe loc, micuțul înlemni:
Insul vorbea despre ea…
(Cea după care, ca nimeni, 
de-o bună vreme murea...

Zâmbetul ei... doar el știa
în ce hal înnebunea, 
tăindu-i respirația
mereu când i-l surprindea.)

Pesemne domnul îi era 
o rudă-apropiată, 
deci, pentru a nu-l dispera, 
puștiul plecă pe dată.

Acum pare că-i momentul, 
ceea ce simt, să îi spun…
(gândi-n grabă prichindelul).
O să dau tot ce-am mai bun!

Din mers copilul "dichisi"
planul cum urma s-o ia
pentru a nu o plictisi, 
sau mai rău, a o speria.

Deschise ușa și concis
"lămuri" cum sta treaba, 
ea-l privea…(părea un vis), 
pe când profa-l întreba:

– Măi băiete, cine-o cheamă?
Să ne dumirim nițel…
(Zăpăcit de-acea enigmă...)
– Păi... un om! (Răspunse el.)

Ce s-a mai râs pe seama lui, 
până și ea surâse… -
Astfel, elanul tontului, 
din fașă se-ntrerupse…


Întrebare fără motivație... - Ruse Florian

Dac-ar exista pe lume oameni motivați
tocmai de lipsa vreunei motivații  -
oare-or putea, aceștia, să fie remarcați, 
cumva, atunci când dau reprezentații?



Judecăți dezinteresate - Ruse Florian

Vreun nematerialist simți nevoia să te dai? -
Ai măcar bunul simț s-o faci punând un pic de spirit;
iar dacă se întâmplă dintr-acesta să nu ai,
nu-l cumpăra ostentativ, secându-te de credit...

Dai semne c-ai fi gata de-a deveni chiar loază
cu cineva ori vreun ceva ce,-ntâmplător, prețuiești? -
Ai grijă când careva te mai și motivează, 
să nu neglijezi cât pot fi oamenii de "altruiști".

Ţii, musai, majoritar, a-ți fi recunoscută,
de-un grup, a inteligenței superioritate? -
Vezi ca în campania aceasta susținută
să nu-ți scape ironia celor ce-ți dau dreptate.

Și atunci când incorecți se-arată toți în juru-ți, 
să-ți amintești, prea optimist, dacă-ncerci să-i corijezi
că numai un visător, cinstit cu sine însuși, 
n-ar crede, socoteala lumii, absurd, să ajustezi.


Mici ticăloșii - Ruse Florian

Dezinteresul omului interesat,
ades inteligența o insultă, 
atunci când interesu-i "dezinteresat"
e stimulat de măgărie brută.

"Simțirea" celui ce-i cu totul nesimțit,
răbdările, în genere,-ofensează; 
nu că măgaru' ar fi devenit simțit, 
ci, mai cu seamă, că-l avantajează.


Monstruozități cutremurătoare - Ruse Florian

Generozitatea-i, câteodat', într-atât de odioasă
încât cutremură și monștrii cu postura-i grațioasă.


Nedumerire - Ruse Florian

De ce mă lași atâta-n așteptare?
De ce ții tu,-n fapt, să mă chinui?
Îmi pui oare răbdarea la-ncercare?
Hai nu te mai prosti și vino!

Oricând, cu inima-ți deschisă, 
binevenită ești să-mi bați la ușă...
Nu-mi spune... de-altceva ești prinsă?
Hai, fă-ți un pic de timp și, grabnic, vino!

Să fie doar o sumbră strategie, 
pentru-o mai blândă despărțire?
Cât m-ar durea, așa o mârșăvie…
Deși, poate c-ar prinde bine!

Iar de-o fi un plan ce-l născociși, 
iubirii ce îmi porți, să stăvilească, 
ce trist ar fi, de ți-ar reuși, 
și trist, cred că ți-aș reproșa o viață.


Nelămurirea unui executat - Ruse Florian

"Nimic nu-i mai respingător,
în arsenalul unui gâde,
ca rânjetu-i biruitor
afișat după ce ucide."

Cu asta fost-a ea-narmată
când acel rictus pervertit
pentru o clipă blestemată
chipul i l-a schimonosit?


O părere - Ruse Florian

Oricât ar face să-ncropești, 
legături tovărășești -
Nu vrei să te-mprietenești, 
cu făptura ce-o iubești!


Problema gemenilor perfecți - Ruse Florian

O fi utopic ca ideea de a replica, 
deplin, ceva ce este unic, 
să eșueze permanent în logica, 
trecută de-un nivel simbolic?
Presupunând totuși c-ar exista, 
două cevauri perfect similare, 
cât oare,-acestea, ar putea coexista
în totul, necoincizând ca amplasare?


Pure naivități, adresate celor părăsiți - Ruse Florian

În caz că mintea prinsă-ți lași în noi și noi răspunsuri, 
atunci când vreo neșansă te-aruncă-n pustiuri, 
iar viitorul nu-l prea vezi decât în culori tulburi,
conturate de-un prezent care-ți dă fioruri,
cel mai probabil este să treacă timp destul, 
oarecum, până-a ajunge-n stare să-ți reamintești
cât este de dificil a-ți clădi trecutul, 
noi eșecuri, niciodată, neriscând să-ți însușești.

Iar de-ncrederea-ți în sine o vei mai și căuta,
fără vreun rezultat, la ai tăi prieteni, 
nu te baza c-ar folosi de-n grup i-ai îndepărta, 
scoțându-i, cu-ale tale, prea tare, din pepeni…
Dar nici nu gândi c-ar fi chiar inacceptabil,
a le face, acestora, un oarecare bine, 
tratându-i indiferent (într-un mod amabil)
până ce vei avea, din nou, tăria de a-ți spune:

"De ce, la despărțirile cu mult prea mari regrete, 
n-am da oare să-l trezim, cumva, în noi, pe-Orfeu, 
"cu cântec", transformându-ne speranțele deșarte
în ne-nsuflețite exponate de muzeu?
N-ar fi mai realistă și-ntr-un fel vivace, 
o revenire,-n acest mod, a noastră, la izvoare  –
cântul purificându-l pentru-a readuce
în propriile suflete o limpede-ncântare?"


Sechelele unei despărțiri - Ruse Florian

"Poate c-or exista și moduri de-autoalin, 
capabile-anumite amintiri de-a surghiuni, 
care să îți îngaduie-a mai rezista puțin, 
fără s-ajungi, în întregime, a înnebuni;
altfel la ce atâtea maniere de a povesti
momentele prin care ai trecut
care-ar putea, eventual, ajuta să-ți terfelești
cele mai bune clipe ce-ai avut?"

Cam asta-mi străbătuse,-odată, gândurile, 
de-am prins provocării:"Cum vă cunoscuserăți?" - a mă pripi.
Pe atunci, nu bănuiam că amintirile
au de la naștere,-n dotare, proprii lor anticorpi…

Așa c-am încercat persoanei care mă-ntrebase, 
să-i răspund aproape-ncrezător;
când, glasu-mi hotărât-a, deodată, să mă lase, 
într-un chip profund stânjenitor…
Pesemne, corpul meu, ca nicio altă dată enervat, 
cu înțelepciunea-i de temut, 
mi-a dăruit și el o clipă, imposibil de uitat, 
arătându-mi cum e să fii mut.


Tanka. Stil - Ruse Florian

O lumânare
Un fluture în noapte
cată lumină -

Mostră de stil vechi creștin
Azi se preferă moaște


Umilă aberație a nivelării - Ruse Florian

Îdeosebi, formarea caracterelor ce eșuează
le-aduce notorietate celor care conformează.


Una dintre iluziile căderii… - Ruse Florian

Se întâmplă, câteodată, când pici mult prea de sus, 
să capeți o așa nebună inerție
că cei ce cad cel mai de jos aproape e exclus
să nu ți se pară că plutesc cu grație...


Vorbe cu recul - Ruse Florian

Reculul câte unei vorbe-n vânt, 
chiar nu își poate-ascunde, întotdeauna, ironia
de-a îl răni, profund, pe emitent...

Mai cu seamă-atunci când "plumbul", ce-n alt suflet se împlântă, 
dă-ntr-o criză de singurătate
și menține,-n consecință, plaga necicatrizată.






























    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2017 Ruse Florian / All Rights Reserved.