Florian Ruse - "Poezii"
 
A o lăsa de azi pe mâine
A învăța din trecut? Sau a tot visa că un viitor mai competent, mai bun, ne va salva prezentul?
Aburi moralizatori
Admisibile omisiuni
"Alesul"
Animale de companie
Anumitor teoreticieni
Aproape un contraargument
Arta de a vorbi vs. arta de a tăcea
Arzătoarele-ți urme
Asigurarea unui părinte
Avertismentul
Aviz "generoșilor"...
Banalități fecunde
Bizar și găunos
Bolero
Capcana propriului amor
Capcana vanității
Carul
Catrenul
Când singur sunt 
Când testezi caracterul cuiva...
Cât prețuiești un lucru chiar vei afla pierzându-l?
Câte ceva despre gusturi
Câte ceva despre umbre
Câteva alegeri suspecte…
Ce apariție!
Ce femeie!
Ce înseamnă un terorist kamikaze?
Ce-a fost a fost?
Ceva banalități legate de optimism și pesimism
Ceva inexplicabil
Ceva mai nimicuri despre cuvinte
Ceva proporționalități legate de politicianul dâmbovițean…
Chestiune de gusturi
Clasicul
Codul bunelor maniere
Colecționarul
Concepții înghețate
Constante inconstante
Constatarea unui condamnat la moarte
Copiatoarelor de calitate
Coșmarul
Cu dublu tăiș 
Cuiul și pironul
Cum sunt mereu... (La o clinică de specialitate)
Curajul extrem
Curată limpezire
Curiozități bolnave
Cutia pandorei
Cuvinte de despărțire
Darul
Dădăceală din mers…
De grija binelui omenirii…
De Moș Nicolae
De sărbători
De trecut
Declarație
Despre autoflatări "subtile"
Despre cineva care se dădea citit
Despre geniu
Despre o închipuire neavenită
Despre reprezentația unei inimi și revelația unui idiot
Despre un anumit tip de rugăminți
Despre universul ce zice-se "conspiră" la indeplinirea propriilor noastre acte de dorinţă
Despre unul din păcatele dragostei
Deșert
Dezamăgirea unui magician
Dialog macabru (Ce nu te omoară...)
Dialog parțial, între doi îndrăgostiți, pe tema adevărului și minciunii
Diferență de nuanțe
Diferență de opinii
Din adâncuri de pustiuri
Din amic, inamic
Din înaltul prieteniei 1
Din înaltul prieteniei 2
Din mediul casnic
Din nostalgie…
Din sechelele iubirii... (fantasma)
Dintr-atâtea feluri de-a trăi…
Dintr-o mică dispută…
Dintre două genuri de oameni
Doi pasageri și un proces de conștiință
Dorință imposibilă
Dragoste de uzură
După faptă și rasplată?
Dușmanul dușmanului…
Echilibrul...
Elefanții violatori
Emigrare ratată
"Eseul"
Eșecul
Eşichierul puterilor în statul de drept dâmboviţean (România lucrului bine f***)
Fără perdea
Filozoful practicant
Forțarea inteligenței
Frustrare-n peisaj
Fundătura
Furtuna
Gând jalnic
Gânduri incidente
Glasuri din morminte
Gradul fatalității
Greu de dus
Haiku. Aselenizarea
Haiku. De Florii
Haiku. Ghicitu-n ghioc
Haiku. Ghiocelul
Haiku. Pe lac
Haiku. Ultim fulg
Haiku. Vântul pe peron
Ia zi-mi, ce-ai fi tu-n stare-a face pentru mine?
Idealul echilibrului interior (Undeva între prieten și dușman)
Impresii la cântar (pe scena vieții)
Inelul
Infinit și totul absolut
Integritatea vopsită
Ironia unei autoflagelari
Iubirea
Iubirea - capitol de memorii
Îmbierea unei bule de aer
În câteva cuvinte...
În fața minunăției tale
În loc de resentimente…
În zâmbet de Titanic (Sclavul propriei ideologii)
Îndepărtări forțate
Întâlnire "poetică" la o discotecă
Între echilibru și dezechilibru
Întrebare banală
Întrebare patetică…
Întrebare retorică
Întrebarea sfinxului casnic
Într-o zi
Jalnică inerţie
Judecăți dezinteresate
La limita bunului simț
La o băută
Labirintul
Lacrimi pe asfalt
Lanțul
Legat de rarităţi...
Licărire la o cascadă blestemată
Licuriciul de la munte
Mai în glumă… Mai în serios…
Mai mare rușinea
Mai mult sau mai puțin enormități
Mai nimicuri despre relativism
Maniere de a rătăci
Meniul regelui
Mic comentariu despre terorismul religios
Mic exercitiu la limita dezinteresului
Mic fragment din dialogul cu un om religios
Mic manifest pro-ubicuitate (Din categoria: „Dă-o dracu' de democrație!")
Mică confesiune
Mică ironie semantică
Mică problemă de conștiință
Mică problemă de psihologie (la o băută)
Mică reflecție
Mică variație pe un șablon oarecare
Mică-ntrebare legată de milă…
Mici reflecții despre prietenie
Micuțe gânduri
Moment de început
Monumentul poetului necunoscut
Naiv apel politicienilor...
Naivitate religioasă
Naivități legate de caracter
Năvoade banale? Sau doar niște fortifiante sociale?
Nebunia generală
Nelămurirea unui executat
Nesiguranța amorezului
Nostalgie
Nova
Nu demult, la o ceartă, dintre doi soți
O afirmație
O credință milenară (din gura unui adept anonim)
O ea și două moduri de-a iubi
O fază dintr-un meci al seducerii…
O femeie subtilă… (În căutarea jumătății)
O formulă călăuzitoare
O frântură de dialog dintre doi amici
O frântură din monologul unui anti anti-feminist
O întrebare copilărească
O întrebare ruptă dintr-un dialog îndepărtat
O mică banalitate
O mică întrebare cu privire la naivitate
O mică părere, despre un anumit gen de condoleanțe
O miză dincolo de rațiune (Despre excepția ce confirmă...)
O nimica toată
O senzație mai veche…
O simplă deducție
O stare
O stupizenie
O tentativă riscantă de snobism...
O zi
Omului bun
Orbit de iluzii
Oul, sau găina?
Pasiune nefastă
Patetică temere a unui om compromis
Până când și până unde?
Pe când încă-mi păreai minunată
Perspectivă infinită (Stupefiant demiurgic)
Pesimism de om bătrân
Platitudine stătută
Plimbare în parc
Politețuri ultra-defensive (din mers)
Potențiali poli ai ironiei
Povestea unui vânător
Pragul
Prăpastia
Prăpastia dintre 2 rătăciri
Prăpăstioase piscuri
Prietenilor din copilărie
Printre cele mai triste lucruri
Proaspătul erou
Procesul unei javre
"Profunzime" fotbalistică
Pure naivități, adresate celor părăsiți
Puterea dincolo de subterfugii
Puterea exemplului…
Puterea rutinei
Puțin despre cinism
Puțin din riscurile exemplului…
Reflecții infantile
Reflecții infantile 2
Regăsire 4 
Regina din umbră
Regretabilul regret
Reîntâlnire
România azi (cu ocazia celebrei OUG 13 din 2017)
Sacrificiul speranței
Să te mândrești (de 1 Decembrie)
Scurt dialog între patru amici
Scurt dialog patriotic
Scurt dialog steril
Scurtă banalitate
Scuza coruptului prins
Scuzabila scuză
Sedus de pustiu
Senryu. Mediocrul
Senryu. Sărbători fericite
Senryu. Struțul
Senryu secvență. Poziții (Kamasutra politică)
Senryu secvență. Poziții (Kamasutra politică) II
Senryu secvență. Turma
Simpla deducție
Simplă formare de planuri paralele
Speranța unui tată
Steaua căzătoare
Șlefuitorului
Talent pe frontul dragostei
Tanka. Când luminile se sting
Tanka. Cioc, cioc
Tanka. Pentru a câta oară?
Tanka. Putem fi doar prieteni?
Tanka. Raft de cărți
Telefonul (Pe când nu existau telefoanele mobile...)
Temerile unui muribund
Tiranul și cei doi fii ai săi
Tot gravitând în jurul morții…
Tot mai departe
Totem
Trăznetul
Trăiește clipa...
Trepte ale ignoranței
Trestia
Trist optimist
Truisme rătăcite
Uitarea viciată
Tanka. Joc
Ultima încercare a uneia din victimele unui kamikaze religios (Nu riști, nu câștigi!)
Ultimă senzație
Umanizarea iubirii
Umil răspuns unei adorabile tachinări
Un băiat hotărât
Un bătrânel la un sondaj de opinie
Un crâmpei de iarnă apocaliptică
Un crez prostesc
Un cuplu fericit...
Un dubiu…
Un gând despre scriitori
Un gând ironic (la o despărțire)
Un gând oarecare
Un loc plin de semnificație
Un mic apel la demnitate
Un mic duel
Un moment extrem de primejdios
Un simplu gând
Unul din cele mai mari regrete
Vânătorul și felina
Viața
Visătorul
Vizita la medic
Vinul amăgirilor
Virtuala jumătate
Vorbe în vânt
Vorbitul în lipsa cuiva
Zădărnicie
Zi de votare-n democrația de paie

ATELIER







E-mail: florian.ruse@yahoo.com

Născut în 1975 la București

50/pag                                                                                                                                                                                                      Pag1

    1 2 3 4 5 6


Scurt dialog între patru amici - Ruse Florian

– Crezi și vei vedea! (Zise religiosul)
– Ba vezi și vei crede! (I-o-ntoarse ateul)
– Sunteți aberanți! (Conchise nihilistul)
– Ce "interesant"! (Făcu indiferentul)


Un dubiu… - Ruse Florian

Oare mi-ai fost vreodat' prezent, 
frumoaso, ori ai fost mereu
un vis ce umplea remanent
pustiul din trecutul meu?


Totem - Ruse Florian

Pentru că-ți idolatrizam surâsul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Prea izbutea s-alunge norii!)

Pentru că-ți idolatrizam ochii
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
La felul cum îți trădau rotunjimile sufletului?)

Pentru că-ți idolatrizam mersul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Se călcau și firele de iarbă-n picioare să-ți simtă apăsarea)

Pentru că-ți idolatrizam părul
(Dar cine nu ar fi facut-o-n locul meu?
Până și vântul se îmbăta răsfirându-l!)

Pentru că-ți idolatrizam mâinile
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? -
Mângâierile tale...)

Pentru că-ți idolatrizam chipul
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Poeții încă mai caută-a-i surprinde esența!)

Pentru că-ți idolatrizam modul de-a gândi
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
La câtă spontaneitate! La câtă limpezime!)

Pentru că-ți idolatrizam existența
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu?
Dacă n-ai fi fost, ce-ar mai fi existat?)

Pentru toate-acestea îmi accept pedeapsa
(Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? -
Ce-mi pasă mie de iadul de-acum,
când odinioară știu că m-ai iubit?)


Meniul regelui - Ruse Florian

"– Să îmi preparați esența
mai rară de putere
decât a putea renunța
orișicând la putere!"

Așa-și somă leu'-ntr-o zi,
în treacăt, bucătarii...
"– Aș voi să încerc astăzi
acel gust al mâncării."


Despre cineva care se dădea citit - Ruse Florian

O carte de valoare certă, 
era, cândva, luată cam de sus;
unul, suportă ce suportă, 
iar apoi "istețului" i-a spus:

"Cu cât e mai celebră-o carte
cu-atât mai mulți rag c-au citit-o, 
ea dând un aer mai aparte
chiar și acelor ce-au sărit-o..."


Naivitate religioasă - Ruse Florian

Cum mama dracului e oare cu putință
că unii… (oameni buni în aparență),
găsesc în orice eră ferm de trebuință
a ucide-ntru pașnică credință?


Trestia - Ruse Florian

– Iubito, lasă să adie vântul
în cercuri tot mai mici!

Și dacă vei simți cum te-ncovoaie…

Să nu te sperii însă, 
altfel te vei rupe, 
(va fi un vânt călduț
și mult prea blând)
permite-i doar, ușor, să te îndoaie!

E numai un vârtej
ce-ncearcă a te smulge
din locul ce-a simțit
că nu-ți mai place, 

e-un simplu vânt ce te-nțelege
atuncea când te-ndoi, 
se teme, dar nu renunță, 
căci știe bine
locul tău și-al lui e-n nori.

– Ce vânt prostuț!
(spui tu descurajându-l)
Cum poți să crezi 
că-s într-atâta de naivă, 
s-accept că va veni o zi
când tu vei deveni taifun?
Tu chiar nu bănuiești
că îmi amintești
de fostul meu "vânt bun"?

Atunci, durerea care sfâșie
pătrunde într-un vântișor sleit
și-l ridică spre înalturi triste
de propriile-i lacrimi însoțit.


Licărire la o cascadă blestemată - Ruse Florian

Un peștisor privea
în sus la cascadă
și o dorință-avea:
din 'naltu-i să cadă.

"Ce frumos aș plonja..."
gândea voinicuțul, 
făr'-a descuraja
că-și poate da ortul.

Așa că se-apucă
prin șuvoi a sui, 
chitit să își ducă
la-mplinire visu'-i;

în timp ce-un ofticos
monta în cei de jos
un mod mai glorios
de a fi curajos:

"Alt bou ce-anunță stropi
gata-i să dispară...
Dacă tot ai aripi
caută de zboară"!


Dorință imposibilă - Ruse Florian

Ce nu aș da doar pentru-a te-ntâlni
întâia oară încă odat',
când nu știam cât poate împlini
surâsu-ți cel mai nevinovat.
Nici nu mi-ar păsa că istoriei
îi place să se tot repete;
aș face față ironiei ei
cu care de-obicei lovește.


Diferență de opinii - Ruse Florian

"− Iubirea - hrana sufletului!
Nu ești de-acord cu asta, draga mea?"
Fu,-ntr-o zi,-ntrebarea șarpelui,
fiind, săracu,-ndrăgostit lulea.
− Iubirea? - Supraestimată!
Plus c-are și cam multe calorii… -
De-ai ține-un pic la siluetă
sigur n-ai mai mânca orice prostii!


Dragoste de uzură - Ruse Florian

Un mic război de cucerire,
atât s-a vrut pe la-nceput,
dintr-un motiv de prețuire
aproape de neconceput;
însă logicul, subit răpus,
așa inspiră rumoarea
că,-n fapt, nu prea mai era de spus
cine pe cine cucerea...

Totuși, oricât ar fi de incert
încotro merg lucrurile,
uneori, prin îndelung efort,
nu-și predă nimeni armele…
Astfel și scopul care-a urmat
luă o astfel de turnură
încât războiul l-a transformat,
trist, într-unul de uzură…


Până când și până unde? - Ruse Florian

Ce nebunie!
Camioane intrând în mulțime,
avioane intrând în zgârie-nori,
oameni auto-detonându-se-n mulțime,
copii de nici doisprezece anișori puși să ucidă "dușmanul" în numele Lui…
(Şi tot auzi că Allah e mare, atât de des încât aproape dai s-o crezi;
însă, apoi, îți vine în mod firesc întrebarea: 
oare cât de mare ar putea fi dacă chiar o avea nevoie de copii
netrecuți nici măcar de pubertate pentru a-și desăvârși opera?)

Nu, domnilor! Hai să nu ne mai ascundem atâta după deget!
Ce ideologie? Ce religie? Ce opresiune asupra cine știe cărei populații?
Până la urmă treaba ar putea fi mult mai simplă:
Atentate de dragul atentatelor,
extremism de dragul extremismului,
război de dragul războiului,
sinucidere de dragul sinuciderii!

Mă gândesc că nu e imposibil să existe site-uri speciale,
unde se dau like-uri pentru noutatea atentatelor, pentru oribilitatea lor,
pentru anvergura lor, sau pentru frumusețea lor…
Sinuciderea pare că a devenit o nouă formă de artă…
Ce Romeo? Ce Julieta? Alea erau romantisme copilărești…
Acuma sunt la modă noi motivații, noi metode, nu clișee de-alea… Ehe!
Probabil că nici nu va mai dura prea mult (dacă nu se-ntâmplă deja)
până la a se face acest gen de artă de dragul artei…
Tragic e că la cum evoluează fenomenul, 
nu pare imposibil ca în curând 
la facultatea de arte 
să se înființeze o nouă secțiune…


Copiatoarelor de calitate - Ruse Florian

Că-i mai ușor, cu grație, să reciți bancuri, 
decât să spui ceva glumeț și-original, 
o știu, în primul rând, cei care-ascund nimicuri
citând pe alții-n mod aproape genial.


Din adâncuri de pustiuri (Undeva în noapte) - Ruse Florian

Din adâncuri de pustiuri
golu-mi soare strălucește, 
gândul torturându-mi pururi
cu recluziuni celeste.

Prezentul c-un surâs pe chip,
deodat', își taie venele -
valuri și valuri de nisip
cad vlăguind clepsidrele.

(Iar) viitoru-ncremenit
ce-n timpane-acut mă doare, 
noaptea îmi pune la-nălbit
prin ecouri funerare.


Din înaltul prieteniei 1 - Ruse Florian

Nu mă preacinsti
necinstindu-mă.

Nu mă răsplăti
înșelându-mă.

Nu mă umili
mituindu-mă.

Nu mă onora
obligându-mă.

Nu mă concura
subminându-mă.

Nu mă tolera
ignorându-mă.

Nu mă lăuda
denigrându-mă.

Nu mă proteja
asuprindu-mă.

Nu mă-ndepărta
plictisindu-mă.

Nu mă îndrepta
schilodindu-mă.


Un băiat hotărât - Ruse Florian

Băiete, vezi că nu-i de joacă
cu femeia năzuroasă…
Chiar de se-ntâmplă să te placă,
ea, extrem de grațioasă,

te răsfață ce te răsfață,
pân' ce face, bunăoară,
ca viața din propria-ți viață
c-un simplu gest să dispară…

Cam astfel fierbeau să-l descânte
părinții amărâtului
când încercă să le prezinte
frumoasa jumătate-a lui.

El, intuind ce-i tot frământă
c-o uitătură-i copleși:
"N-o să pretind c-ar fi vreo sfântă,
dar nu-mi luați dreptul de-a greși…"


Prăpastia - Ruse Florian

Pesemne-n prăpastia care ne desparte, 
iubirea dintre noi, de-un timp, s-a aruncat.
Ceva oribil, poate, i-a trecut prin minte
sau o fi împins-o vreun gest necugetat.

Peste imensitatea care ne desparte, 
singurătățile, doar ele, ni se-atrag;
vezi însă că amândoi, privind prea-ntr-o parte, 
hăuri nu bănuim, în jos, cât ne tot trag.


Un mic duel - Ruse Florian

"Creația de dragul creației, 
sau de al recreației?"
întrebă un gânditor răutăcios, 
cândva, pe-un om religios.

"Cunoașterea de dragul cunoașterii, 
sau de al recunoașterii?"
replică evlaviosul șicanat, 
gândind: Alt mare "luminat"!


Dezamăgirea unui magician - Ruse Florian

"Nimic nu poți piti extrem de bine, 
neascunzându-l până și de tine!"
își zicea magicianul plictisit, 
pe când repeta un număr "inedit"…
"Și pe cine oare-oi vrea să păcălesc,
de-n aste mici trucuri mă tot bălăcesc,
când nu-s în stare-a face să dispară,
nicicum, clovnul din mine, bunăoară?"


Nu demult, la o ceartă, dintre doi soți - Ruse Florian

«Ceva, de-o vreme, "draga mea", 
pare-mi-se te-amărăște!»
zise,-atent, un el către-o ea...
«De-astă dată ce-ți lipsește?»

«Ca-ntotdeauna - "băiat bun"», 
începu ea "creștinește".
«Regret "iubite" să o spun, 
tocmai lipsa-ți îmi lipsește!»


Puțin despre cinism - Ruse Florian

"Act cinic", cândva, un tânăr, spunea
"e manifestul imoralității unuia,
împrăștiat la coliziunea
cu vreo pretinsă imoralitate-a altuia."

"Frumos zis, deși cam pedant... Nu crezi?"
făcu, tristă că-ntrebase, o domnișorică.
"M-ai impresionat! Totuși, ia zi,
asta și heterosexualilor se-aplică?"


O mică părere, despre un anumit gen de condoleanțe - Ruse Florian

Poetic, despre o mare tragedie,
nu cred că trebuie scris mai nimic.

Cine știe, ai putea potrivi rimele prea banal
(iar asta chiar ar deprima),
sau dimpotrivă,
să le compui mult prea frumos
(iar asta ar fi de neiertat).

De aceea, poetic, cred că mai nimic
n-ar trebui scris despre o mare tragedie...


Trăiește clipa... - Ruse Florian

Crezi c-ai a te împăuna
cu "clipa" pe care-o trăiești?
Poate, n-ai dat peste una
de care să te îngrozești!


Capcana propriului amor - Ruse Florian

Amorul propriu, excesiv de apărat, 
lasă, adesea, bunul simț neprotejat.


Mai nimicuri despre relativism - Ruse Florian

La o petrecere, pornit-au, anoști,
o mică dispută, un grup de cârcotași
și-un altul, cam prea doct, de relativiști,
despre un el și-o ea în dans de-o vreme prinși:

Primul grup glumi: "Extremele se-atrag!"
Al doilea, opină că, în fapt, se-ating,
fiind poli ai aceluiasi lucru vag
care numai prin gradele lor se disting…
Nimic nu e pe lume nerelativ,
mai adăugară ei plini de emfază…
(pe când ceilalți surâdeau coercitiv,
parcă gândind: Bieții, ce mai delirează!)
… iar dacă, cumva, vă îndoiți de noi, 
prinzând că vă îmbrobodim a intui, 
vedeți de este minciună mai de soi, 
decât că relativ însuși adevăru-i.

Mica-mi nedumerire trecătoare, 
văzând un astfel de izvor ideativ:
"Doar relativ cretin să fie oare,
cel ce consideră că totu-i relativ?"



O senzație mai veche… - Ruse Florian

Din imensitatea lucrurilor care
pot fi suspectate de unicitate, 
centrul totului, nu se arată oare
cel mai pasibil de ubicuitate?


Un crez prostesc - Ruse Florian

De mult, credeam că, într-o zi,
mă voi plictisi de mine
să nu-ncetez a mă trezi
tot gândindu-mă la tine.

Eram chiar tânăr pe atunci
și mai vedeam, încă, un rost
la nepăsarea-mi de-a ghici
cât puteam fi, în fapt, de prost...


Tanka. Joc - Ruse Florian

o frunză verde
o alta mai trecută
joc de badminton

niciodată nu poți ști
unde cade-un fluture


Vizita la medic - Ruse Florian

Furnicuța greșise
pentru întâia oară, 
iar șefa ei îi zise
"o vreme" să dispară...

"– Draga mea, regret nespus, 
căci fost-ai devotată
(muncii) ca un rar supus, 
îns-ai facut-o lată."

Furnicuța-nțelese
că treaba-i foarte groasă, 
de-aceea își alese
cel mai lung drum spre casă.

Spera să încropească
un plan de acțiune
prin care să renască
așa... ca prin minune.

Se-opri la un moment dat
și-ncercă să zâmbească
ca un clișeu expandat
gata să-nnebunească.

"– Ce naiba mă tot agit?"
(Se autopersifla.)
"– Doar norocu-mi ce-a fugit,
prea curând, nu l-oi afla."

"– În plus, nu-s frumușică
și nici prea istețică, 
sunt numai o furnică
complet călită-n frică."

(Frica de-a fi săpată, 
de a fi devansată, 
de-a fi concediată, 
sau de-a fi o ratată, )

Apoi, ușor nevrotic,
ea-și aduse aminte
de-un procedeu hipnotic,
cu lux de amănunte...

(Un psihanalist, recent, 
într-o carte, expuse
cum puteau fi-n pacient
sentimente induse...)

"– La medic, deci, nenică!"
(Timp era de-o vizită...)
"– Să-mi dea o nouă frică -
frica de reușită!"

"– Ce chestie!" își spuse
(nicicând nu luase-n seamă
gândul ce-o străbătuse...):
"Nu scapi de ce ți-e teamă!"


La limita bunului simț - Ruse Florian

Sub care măști voi da mâine-a m-ascunde, 
nu vreau să am vreun habar;
bune motive totuși trag nădejde
să le justifice măcar.


Aviz "generoșilor"... - Ruse Florian

Să fii convins că cele mai bune lucruri
din viață-s gratuite, e, poate, lăudabil;
totuși, dându-ți moca vreunul din nimicuri,
nu miza c-asta-l va face și inestimabil.


Iubirea - capitol de memorii - Ruse Florian

Ieri:      Un ceva extrem de delicat,
           de ce am fost și ce n-am fost,
           cu suflete care s-au acordat
           pentru a-și împleti un rost -
           un instrument ce s-a pus pe cântat,
           prin tonuri incredibile,
           când, într-o zi, ni s-au amestecat
           miraculos trăirile.
                   
Astăzi: O urmă tot mai neclară
           a unei clipe de viață, 
           concepută, pesemne, să moară
           desfidând orice speranță.

Mâine: Cred, șansa cea mai de treabă
           un ieri mai breaz de-a cuceri,
           dac-ar ține, exclusiv, de-o probă
           a cât poți, în fapt, suferi.


Visătorul - Ruse Florian

Mort din neființă, viețuind, 
tu, bietule remuritor, 
pân' și viața-ți vezi reiterând, 
visându-te nemuritor.


Un crâmpei de iarnă apocaliptică - Ruse Florian

Cern fără milă norii de zăpadă, 
nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți;
în albă beznă întregul se scaldă... -
E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți!

Optimismu-i la cote primejdioase, 
până și moartea resimțind gerul crunt, 
iar liniștea, ce se strecoară în case, 
face-a se-auzi fulgi izbiți de pământ.

Nu este nici zi, nu este nici noapte, 
și-i straniu cum, mai totul, parc-a-ncremenit, 
lămpile pe străzi așa-s de-nghețate
c-amplifică jalea-n orașul urgisit.


Despre geniu - Ruse Florian

Vizitează pe mulți geniul, 
neanunțând că vine, 
rar vezi însă pe vreunul 
la care și rămâne.


Un gând ironic (la o despărțire) - Ruse Florian

Ce-ar fi oare mai patetic: 
Să te scuz
că m-ai jucat pe degete din prima clipă?
Sau, pur și simplu, să te-acuz
de dragoste din culpă?


Prăpăstioase piscuri - Ruse Florian

Are și prostia
munții dumneaei,
numai că aceștia
sunt mai ciudăței:

atârnă în jos,
parcă-s stalactite,
tentând grațios
aere-alpiniste.

Pe versanți găsești,
mereu, pierde-vară,
urcând făr-a ști
că, în fapt, coboară.

Cei mai nătăfleți,
în pisc de-adâncime,
se văd câștigați
chiar și-n profunzime.


Procesul unei javre - Ruse Florian

– Procesul de conștiință
legat de tot ce ți-am făcut, 
îți aduc la cunoștință, 
iubita mea, că l-am pierdut.

(Judecătorul mi-a părut
totuși exagerat zelos -
deși-am jurat că nu am vrut
nicicând să fiu un ticălos…

Argumentând că probele
copleșitoare supurau, 
el, hotărî cât zilele
să-mi fie luate meritau.)

– Știi, parte-aceea din mine
care-odat' n-avea regrete?
Acum, de oameni de bine, 
ștearsă-i parcă c-un burete.

Deci, n-ai vrea să-ncercăm din nou?
Dă-mi șansa de-a te lămuri
că nu mai sunt ce-am fost - un bou!
Altfel, de-a-ntregul aș muri.


Haiku. Vântul pe peron - Ruse Florian

tren întârziat
haltă-n straie de brumar -
vântul pe peron


Filozoful practicant - Ruse Florian

"Nu-s laș să cred c-ar fi norocul
a ghinionului capcană!"
se-mbie, sadic, pariorul, 
mizând, ca-n transă, pân' la rană.


Iubirea - Ruse Florian

Iubire, care-atâtea inimi operezi, 
oare, mintea ta, pe unde rătăcea, 
de omis-ai sufletul-mi s-anesteziezi
până a-ncepe să o diseci pe-a mea?
Ce naibii s-a-ntâmplat acolo? Spune!
Căci, de durere parc-am fost complet orbit... 
Și cum de n-am mai dat de-atunci de tine, 
să-mi spui, măcar, cât crezi că mai am de murit?


Senryu. Sărbători fericite - Ruse Florian

Singurătate -
sărbători fericite,
să n-ai cui zice...


Zi de votare-n democrația de paie - Ruse Florian

Într-o țară de paie,
cu case de paie,
cu drumuri de paie
și-un viitor de paie,

alegători de paie
pun cu-nfrigurare
paiul cel mai mare
în urnele de paie.


Deșert - Ruse Florian

Sub noi, dogoritor, se întindea deșertul, 
semne care dădea, de-o vreme, că așteaptă
să mi te scurgi ușor (vai ce ușor) din palme, 
de complicații mii, grav, suprasaturată.

Ah! Cât de-nfrigurat și prostesc am așteptat
pe chipu-ți minunat să mai revăd surâsul, 
iar ca la-nceputuri sufletu-ți imaculat
înc-o dată-n luciri să îmi inunde gândul.

Deja era un chin să-ți tot suport privirea
cu fiecare zi mai dureros străină, 
deși, mă-ncurajam: "Ce bine-ar fi căderea, 
deșertul cel mai sterp posibil să devină!"

Am apelat, absurd, însăși la providență
să fiu parașutat cât mai pe lângă tine, 
să văd cum ne-or izbi cu a lor insolență
anonime tacuri la pândă printre dune...

Cumva s-a întâmplat c-a fost disponibilă
și ajutatu-m-a, chiar cu celeritate, 
dându-mi niște apă, o hartă și-o cămilă...-
Busola-mi îns-avea o dizabilitate...

Totuși, pe undeva, am întâlnit persoana
aia... ce promitea suferința să-mi curme;
ce nume dubios, spuneam – "Fata Morgana", 
dar, fix către tine, garanta să mă-ndrume...


Trăznetul - Ruse Florian

Un fulger, de-undeva, a răsărit,
nu știu cum, cu ștearsă surlă,
iar dragostea noastră s-a prăbușit,
jos de tot, într-o mocirlă...


Întrebarea sfinxului casnic - Ruse Florian

Care imagine e mai oripilantă:
o mamă în cel mai înalt grad pervertită, 
un tată ce-i asemănător ticăloșit, 
ori copilul de-o așa pereche șlefuit?


Aproape un contraargument - Ruse Florian

"Pământul, dup'-atâtea și-atâtea-ncercări, 
s-a întrecut pe sine-n a ne făuri…
Dar, cam cât să se mai lase și el oare, 
nonșalant călcat de oameni în picioare?
Lui ne-asemănăm, accidental, se pare, 
altfel cum decât din pură întâmplare
odat' cu mândra putere creatoare
ne-ar fi dat și-aceste firi distrugătoare?
Dintre-ncercările de-a încropi un zeu, 
noi, apogeul, l-am atins prin Dumnezeu, 
dintr-o-atavică voință de formare-
a unui lung proces de-autoflagelare."

Un amic ce-ascultase, de sus, zâmbăreț,
pe-ăl de se-arătase atâta de semeț,
replică, găsind, în sfârșit, un epitet:
"Nu știu ce să zic... însă-mi pari mult prea poet!"


Din sechelele iubirii... (fantasma) - Ruse Florian

Te simt atât de vie-n gând
și-n tot ce-n jur mă paște, 
c-ades, deși te văd trecând, 
nu te pot recunoaște.


A o lăsa de azi pe mâine - Ruse Florian

Într-o zi caniculară,
un munte guraliv gândea:
Statul ăsta mă omoară... -
Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Zi după zi trag ca prostul,
an dupa an, veac după veac;
nici nu știu ce e concediul
și-un singur drept am - să m-atac!

M-aș duce și eu la mare
pentru-a mă răcori puțin,
sau măcar pe la pădure
la umbra ei să-mi mai revin.

(Nu credeam, codrii, a-mi vedea
tăiați în așa ritm acerb;
erau odat' mândria mea,
acuma fierb fiind imberb.)

M-aș duce înapoi la daci
ce-mi amintesc c-aveau respect,
să-i întreb de-acești pui de draci
se trag din ei - ar fi suspect!

(Oare-au trecut prea mulți pe-aici,
iar geții, popor primitor,
din ce erau, în hoți calici,
s-au transformat, ușor, ușor?)

M-aș duce-n lume dar mi-e drag
de-acest pământ, n-am cum să fug,
plus că, străini, prea-n pace-și trag,
din el, mai tot ce-i bun de plug.

(Ce-ar zice cei ce-au tot murit,
în timp, s-apere România,
acum, pe bani, c-am convenit,
tembel, a-nstrăina glia?)

M-aș duce-n țară-n lung și-n lat,
s-arunc nădufu'-ntr-un seif,
trezind românul leșinat,
chiar dacă-i muncă de Sisif.

("A fura ca-n codru" iată
o spusă contra naturii… -
când prea-i generalizată,
oameni buni, dispar și codrii!)

Dar unde nu m-aș mai duce,
se-amăgea el cu grație,
îns-acu' nu-i chip și pace
că-s rupt de-o insolatie…


O mică banalitate - Ruse Florian

Nu poți fi exagerat de om,
nefiind, din când în când, neom!


    1 2 3 4 5 6

Copyrights © 2015-2017 Ruse Florian / All Rights Reserved.